|
|
…si iata-ma pe mine intr-un nou episod al serialului “ce sa mai gatesc pentru iubitul meu sufertas?”. Serialul asta se difuzeaza cam in fiecare seara la mine pentru ca incerc sa nu mananc acelasi lucru in fiecare zi. De asemenea, incerc sa nici nu am zile consecutive cu aceleasi ingrediente (ex. doua zile la rand paste, doua zile la rand orez). Fitos la maxim, ce mai! Prezentarea fiind facuta, iata-ma in fata dilemei. Aveam piept de pui scos din congelator; aveam si cartofi noi mititei – combinatia nu-mi suradea deloc. Toata ziua mi-au vajait in cap retete. Liniile de cod pe care le scriam se impleteau cu cantitati, diagramele pe care le desenam se umpleau de sosuri, erorile aveau iz de mancare arsa… Din tot noianul asta de combinatii a inceput sa iasa la suprafata ceva cu rosii, cu pui, cu niste legume.. “POLLO ALLA CACCIATORA”! Ei da, bine, am inceput sa studiez reteta si mi-am dat seama ca nu vreau sa fac chiar asa ceva. Nu stiu de ce nu m-a atras chiar reteta asta, dar m-am hotarat sa o folosesc ca si principiu. Asa ca, odata cu clopotul care a batut de ora 6, mi-am luat catrafusele si am intins-o spre casa…
Citeste mai departe ca-i interesant…
Ca bucatar wannabe mi-a fost intotdeauna teama de fructele de mare. Sa nu ma intelegeti gresit, imi plac fructele de mare, le mananc oricand si in orice combinatie, numai ca nu am gatit fructe de mare. Am tot fost “inoculat” de diverse surse (Internet, Jamie Oliver, food nazis) cum ca trebuie sa fie proaspete, sa miroasa a mare, sa danseze step, sa fie culte etc. asa ca ma uitam intotdeauna foarte reticent la fructele de mare din supermarket. La cele congelate am facut gresala sa citesc eticheta (E caaat?!) iar la cele proaspete nici nu ma uitam (“Yeah, right, au fost congelate si astea”). In ultimul timp ma trezeam dimineata, ma uitam in oglinda, imi dadeam doua palme si-mi ziceam “Trezeste-te. Esti in Romania. Singurele fructe de mare proaspete sunt “poamele” de pe plaja din Vama Veche, peturile de bere, hartiile de ambalaj si tampoanele” (shit you not, am vazut cu ochii mei un tampon vamaiot undeva pe la Stuf; probabil incerca s-ajunga la bar sa ceara o “surubelinta”; in fine, divagam…). In seara asta mi-am facut curaj si am cumparat fructe de mare…
Citeste mai departe ca-i interesant…
Anul trecut pe vreme asta n-aveam blog. De fapt aveam, dar nu era prea mult despre mancare (cu toate ca “paste cu sos de rosii” era in topul paginilor cele mai vizitate  ). Anul trecut pe vremea asta eram preocupat sa mai scap de colesterol, transaminaze si alti termeni tehnici care aparent au “iesit din casuta” la ultimele analize (deh, face omu 30 de ani, se duce la doctor sa vada cat mai are…). La un moment dat o sa termin si articolul inceput prin mai (luna… mai) in care va povestec ce regim am tinut si de ce dar momentan va dau doar o piesa de rezistenta din el: legumele la abur.
Citeste mai departe ca-i interesant…
Saptamana trecuta imi lipsea ceva. Nu prea stiam ce… Simteam eu ca din alimentatia mea lipsea ceva. Am incercat un biscuit, sticksuri, pizza, friptura, legume, paste, totul fara niciun rezultat. Pana cand fetele de la Dietetik.ro mi-au dat ideea – de cand n-am mai mancat eu o ciorba?! O ciorba buna, acra… Am luat ideea lor si am schimbat pe ici pe colo (in parte pentru ca Lovely Assistant nu suporta cuburi de legume in ciorbe daca leguma nu e cartof) si iata ce-a iesit…
Citeste mai departe ca-i interesant…
Perioada mea de gradinita (pe vremea aia nu era “gradi” ca azi, ma enerveaza prescurtarea asta) a fost marcata de niste traume – singur printre straini, vaccinuri (uram injectiile), epidemii de diverse (am trecut prin hepatita, rubeola, rujeola, pojar si nu m-a atins nimic, ca orice boala are mandria ei). Pe langa traume am si amintiri placute – mancarea. Era infecta – supa de zarzavat plina de cotoare, supa cu crutoane care era apa chioara cu paine prajita si… musaca. Da, ziua cu musaca era ziua buna. Aparea tanti Am-uitat-cum-chema cu ditamai cratita si o spumiera si incepea sa toarne in farfurii urland “Mainli la spate toata lumea!”. Stateam cuminte si ma uitam cum in farfuria mea se pravale cu un “pleosc!” o masa cremoasa, maronie, marcata ici-colo de bucatele mici de carne. In ziua de musaca se bateau turcii la ziua mea. Odata am rugat-o pe mama sa-mi faca si mie musaca acasa. S-a apucat femeia, a taiat cartofi, a calit carnea, a asezat totul frumos in straturi, cuptor, chestii… Unicul ei fiu a luat doua guri, a ridicat ochii umezi catre ea si-a zis.”Nu-mi place. La gradinita e altfel” (si nu a fost singura data ). Constiincioasa, mama s-a apucat a doua oara si a facut musacaua cu… piure (banuind cam ce mancam noi la gradinita). La fel, fiert cartofi, asezat straturi, cuptor… Reactia pramatiei de mine a fost aceeasi. Bleah! Eu vreau terciul meu de fulgi de culoare dubioasa si cu urme de carne! Odata cu terminarea gradinitei am terminat si cu delicatesele, asa ca musacaua a inceput sa devina prietena mea. Aseara m-am hotarat sa pun de o revedere…
Citeste mai departe ca-i interesant…
In primul rand i-am se zis tort pentru ca este in straturi. E drept, straturile intre ele nu se leaga decat cu… pasiunea bucatarului dar asta e dupa virgula – e in straturi, e tort. In al doilea rand i-am zis tort pentru ca este facut in forma tort (ceea ce nu e neaparata nevoie dar hai sa respect ideile altora pana la capat). In al treilea rand se face cam asa…
Citeste mai departe ca-i interesant…
Allora, amici miei, fiti bine venutti la reteta din aceasta giornatta, una reteta de inspiratia italiana de pe Internet. Pentru ca asta… Pastele… a fost plin de mancare din asta… comme si dice… grea, io ho pensato ca va trebuie o mancare mai fara de carne. La inceput m-am gandit sa va arat comme si face farfale con spinaci dar pe urma ho pensato ca trebuie luat portie a l’uficcio per mancare, asa ca ar fi molto benissimo sa fie “la cuptor”. Sa gatim lasagna con spinaci, zic!
Citeste mai departe ca-i interesant…
Chestia asta e atât de simplă încât pur şi simplu nu ştiu ce să scriu la ea. Stau şi mă uit la monitor şi ma întreb… ce-aş putea să scriu ? Cum să-l fac pe onoratul vizitator să citească până la capăt ? Ce complot să inventez ? Frumos Piept de Pui închis în cuptor de către fiorosul Gust Fad şi salvat de Miere cu Muştar ? Clanul mafiot al Prânzului Plicticos ţinând prizonier pe Piept de Pui până când Miere şi Muştar, aceşti Starsky şi Hutch din bucătăria noastră, vin să salveze situaţia ? Ok, înainte ca totul să devina pateu, va zic direct…
Citeste mai departe ca-i interesant…
Viaţa unui cărător de sufertaş e grea să ştii. Deh, costă şi coolness-u’ ăsta de a nu mânca cu gloata la masă. Mergi spre casă cu casca in ureche, privirea in jos, mâinile adânc în buzunare şi te gândeşti “Oare mâine la prânz ce-o să am chef să mănânc ?”. Vezi prin faţa ochilor numai legume, fructe, nişte pui, o conservă de peşte, toate jucând o horă imensa şi cântănd “mănâncă-mă pe mine, eu sunt prânzuul tău”, ba la un moment dat apare chiar un cheesburger sexy care deschide un botic umed şi şopteşte lasciv “Gustă-mă doar… Nu te vei mai sătura” şi porneşte un dans lasciv împreună cu o shaorma focoasă aaaaaaaaaaarrrrrrrrrghhhhhhhhh ! Scuturi capul şi intri in supermarket scrâşnind din dinţi…
Citeste mai departe ca-i interesant…
|
|
