Paste cu chestii din mare…

Ca bucatar wannabe mi-a fost intotdeauna teama de fructele de mare. Sa nu ma intelegeti gresit, imi plac fructele de mare, le mananc oricand si in orice combinatie, numai ca nu am gatit fructe de mare. Am tot fost “inoculat” de diverse surse (Internet, Jamie Oliver, food nazis) cum ca trebuie sa fie proaspete, sa miroasa a mare, sa danseze step, sa fie culte etc. asa ca ma uitam intotdeauna foarte reticent la fructele de mare din supermarket. La cele congelate am facut gresala sa citesc eticheta (E-caaat?!) iar la cele proaspete nici nu ma uitam (“Yeah, right, au fost congelate si astea”). In ultimul timp ma trezeam dimineata, ma uitam in oglinda, imi dadeam doua palme si-mi ziceam “Trezeste-te. Esti in Romania. Singurele fructe de mare proaspete sunt “poamele” de pe plaja din Vama Veche, peturile de bere, hartiile de ambalaj si tampoanele” (shit you not, am vazut cu ochii mei un tampon vamaiot undeva pe la Stuf; probabil incerca s-ajunga la bar sa ceara o “surubelinta”; in fine, divagam…). In seara asta mi-am facut curaj si am cumparat fructe de mare…

Povestea a inceput de fapt aseara cu o pofta de peste. Astazi am descins in cantina de la Yuppies (templul pranzului corporatist de pe Dimitrie Pompeiu) cu gand sa bag in mine urgent niste peste, nu de alta dar acolo au aproape zilnic asa ceva. E drept, aveau peste, dar pane – bleah (mi s-a raportat ulterior de catre un comesean ca era si “cam naspa”). Am evaluat rapid sansele de a ajunge la Metro in seara asta, cu lovely_assistant plecata in oras la o bauta cu fetelecu treburi. Zero! Ca sa nu raman cu pofta in cui am zis totusi sa dau o raita pe la Mega Image, sa-mi infrang teama si iau o punga de fructe de mare congelate. Zis si facut.

Am ales o cutie pe care scria in nemteste si-n olandeza (adica n-am priceput ce mai are in ea pe langa fructe de mare – ignorance is bliss), am aruncat-o in cos, am mai facut niste paguba pe acolo si am purces spre casa. Acum… ce se poate face cel mai repede si mai simplu cu niste fructe de mare?! PASTE!

Toata lumea stie ca pastele se pot manca cu orice. Ai niste tocatura? Pac, tragi la tigaie, bagi suc de rosii si… paste. Ai ciuperci in exces? Tras in tigaie, stingi cu vin, bagi niste miroase peste si… PASTE. Ai niste usturoi, ulei de masline si ardei iute – baga niste paste peste ele (aglio, oglio e pepperoncino – va vine sa credeti ca felul asta de mancare are si nume?!?!). Astea fiind gandite am luat o mana de paste integrale, le-am pus intr-o oala cu apa clocotita (in care am pus si niste sare si niste ulei de masline) si le-am lasat in plata Domnului, conform instructiunilor de pe ambalaj (pe care nu le citesc niciodata). Intre timp am tocat o jumatate de ceapa si un catel de usturoi, ca fara ele viata e pustiu.

Am stropit tigaia mare cu niste ulei de masline si am aruncat fructele de mare in ea. Atunci a inceput petrecerea – sfaraiau de zor (erau con-ge-laa-te) si abia ce-au stat la o poza rapida.

Eh, aici se incheie seria de poze. Tot ce a urmat mi-a rapit toata atentia si m-a bulversat nespus asa ca aparatul a ramas pe friger tipand la mine sa-l mai bag si pe el in seama. Nu-i nimic, inceram sa comentam ca la radio: asadar doamnelor si domnilor aici, in bucatarie la mine, fructele de mare au lasat destula apa in tigaie. Am aruncat apa ca nu voiam sa se fiarba si am mai pus o lingura de ulei de masline, precum si ceapa si usturoiul. Intre timp, pe partea dreapta, se desfasura din plin operatiunea “Paste clocotind” asa ca am mai invartit in ele si le-am testat sa vad daca nu cumva s-au fiert. Ceapa si usturoiul incepusera sa prinda un pic de culoare asa ca am dat in ele din plin cu un paharel de vin alb, lasand focul mic sa aiba timp sa deguste din licoare, dupa care le-am improscat cu sare-cu-chili si niste piper. Am stat vreo 3 secunde prin in dilema “sa pun smantana lichida sau nu” si m-am hotarat ca nu merita sa stric bunatate de amestec. Am dat nervos din picior vreun minut pana cand pastele s-au fiert apoi am dat focul la mediu si am luat pastele direct din oala si le-am aruncat in tigaie, cu un pic din apa in care au fiert. A urmat apoi o operatiune fulger de agitare a tigaii si de intoarcere pe toate fetele a pastelor astfel incat sa se amestece cu toate “vietatile” care mai salasluiau pe acolo. Ca sa nu intristez pastele am aruncat peste ele si niste oregano uscat, ca e singurul lucru care mi-a venit in minte la ora aia. Si iata doamnelor si domnilor, operatiunea “Monstrii de mare cu paste” s-a incheiat cu succes.

Mi-am adus aminte de aparat pentru poza de final. Mmm… arata foarte bine in casoleta mea de pranz 😉

Pofta buna!