Sufertaş
Stir-fry de vita cu diverse…
Eu de obicei nu pun pe site retete asiatice pentru ca mi se pare ca altii o fac mai bine. De data asta… fac o exceptie. Asta si pentru ca e singurul lucru notabil de “blogat”. Toata chestia a pornit de la o reteta video de-a lui Mark Bitmann care a cauzat salivatii excesive prin mica mea familie. Din pacate nu am avut la dispozitie tamarind si alte minuni, asa ca am dat totul peste cap astfel incat sa iasa ceva comestibil si cica am reusit. Asadar, ca sa impresionati rapid pe oricine cu un bol de “tailandez, frate”, iata cum se face: Faceti rost… citește tot
Plachia de crap sau cum sa gatim dupa ureche…
Intr-unul din articolele trecute v-am vorbit despre abundenta de peste ce m-a lovit in ultima vreme datorita mamei mele. Prima parte din peste deja s-a dus in “fishpie”, iar a doua parte a stat vreo 4 zile in frigider pana s-a decongelat complet. Aparent era un crap destul de durduliu caruia, de cand l-am vazut, i-am pus o eticheta mare pe care scria PLACHIE. Eu nu sunt un cunoscator ale pestelui. Stiu despre peste atat cat trebuie ca sa nu mor de foame atunci cand asta e tot ce am de gatit, in rest nu m-as putea lauda cu o vasta experienta de plachii, saramuri,… citește tot
“Fish pie” sau cum am invatat sa filetez peste…
Dragii mei cetitori, in cele ce urmeaza veti vedea ce se intampla atunci cand iei o reteta si o adaptezi da-n boulea, fara sa te gandesti un pic inainte. Problema cu adaptarea retetelor este ca nu merge pur si simplu sa inlocuiesti un ingredient cu altul, trebuie sa te mai si gandesti un pic – oare noul ingredient merge cu mancarea in sine? Oare nu trebuie sa schimb ceva in tehnica de gatit ca sa aduc noul ingredient in hora? Prima intrebare si-a gasit raspuns rapid, dar la a doua nu m-am gandit deloc. Dar sa nu anticipez… Acum ceva timp propria mea mama mi-a… citește tot
Verzituri, fasole, bacon…
Data trecuta v-am vorbit pomenit ceva de imaginatie in bucatarie. Ei bine, cred ca pentru reteta de fata chiar iti trebuie un pic de imaginatie si de curaj la spart tiparele. Recunosc ca nu de la mine a pornit, ci de la un o reteta citita mai deunazi. Cum trebuia musai sa-mi iau ceva de mancare la mine am zis ca nu strica sa incerc ceva…
Sufertasul sau cum sa ne facem pauza de masa mai placuta…
Sunt un muncitor “de la 9 la 6”. Am scaunul meu, am laptopul meu, taskuri, meetinguri, proiecte de facut, aplicatii de programat. De asemenea, am si pauza mea de pranz, aceast prilej nesperat pentru unii de a devaliza diverse cantine dubioase de prin zona unde lucrez (contrar aparentelor lumea se respecta – la pranz se mananca la restaurant). As putea numara acum vreo patru restaurante tip “impinge tava” unde o masa de pranz are pret de “Carul cu bere” si calitate de “la ma-sa acasa”. Zi de zi se umplu de oameni care imping tavile de-a lungul galantarelor pline cu mancare cu aspect dubios, care… citește tot
Paste de primavara sau cum sa-i facem iernii in ciuda…
Urata vreme. Bate vantul, suira podul, ploua, curtea se umple de apa. Sarbatorile s-au dus, acum a ramas numai iarna gri si fara zapada care-ti baga umezeala in oase si depresie in cap. Ce sa mananci azi? Sa mai bagi o portie de vinete cu ardei copt de la borcan? Sa rozi un capetel de carnat ramas de la Revelion? Sa vezi daca mai ai ceva porc prin congelator si sa faci o friptura? Sa mananci “o salata usoara lejera savuroasa plina de arome care te dau pe spate” ca asa ai citit pe internet ca e bine sa faci dupa revelion? Sa faci si… citește tot
Orez salbatic cu ciuperci si mazare si morcov si alte chestii…
Nu stiu altii cum sunt dar mie cateodata imi vine sa-mi bag mana in cap, sa-mi scot mintea si s-o spal bine de tot cu inalbitor. Nu stiu ce colturi negre am pe acolo (sper sa nu ma transform in Bucatarul Psihopat) dar sigur trebuie facuta ceva curatenie ca prea visez aiurea rau de tot. Mai rau este ca aseara facusem o mancare buna, pozasem reteta, pozele erau bune… si acum totul se pierde in negura timpului si imi pare ca s-a intamplat acum 20 de ani. Visele de peste noapte mi-au sters toate amintirile; acum nu mai am in cap decat stradute inguste, vorbe… citește tot
“Sarmale” chinezesti…
Toamna a dat peste noi cu frig, ploaie si lene intinsa la maxim. Peste tot prin blogosfera culinara se intind retetele de toamna cu dovleci, zacusti, muraturi si alte provizii. Nu stiu altii cum sunt dar pe mine toamna ma trage la leneveala. Acum, in timp ce scriu aceste randuri, ma uit pe geam si vad doi copaci care mai numara cinci frunze galbene, cerul plumburiu, blocul gri de vis-a-vis si-mi zic ca lene mai mare nu m-a apasat de mult. Mancarurile toamnei pica in grija mamei si a bunicii – niste castraveti exceptionali, gogonele de-ti ploua in gura, gogosari pe care-i devorezi fara sa… citește tot
Enchilada…
Nu sunt un purist. Sunt ferm convins ca fiecare preparat are o mie si-una de variante, ceea ce face ca orice lucru denumit “reteta” sa fie inutil. Eu privesc retetele mai mult ca pe niste linii generale de urmat, nicidecum ca ceva dupa care sa te iei ad-literam (ok, in afara de cele de aluaturi, pe alea chiar trebuie sa le respecti). Incerc sa adaptez fiecare reteta pe care o citesc in functie de posibilitati si stare de spirit. Tocmai datorita acestui lucru reteta care urmeaza nu este… enchilada. Urmeaza principiile unei veritabile “enchilada” – ceva in sos invelit in tortilla si dat la cuptor cu inca niste sos… dar probabil ca nu e the real deal. Dar sa mor io daca imi pasa, a fost excelenta.