Tag: morcov
Tocana de vita cu (multa) bere…
Au trecut si sfintele sarbatori pline de carnati, toba, caltabosi si alte produse porcine, si iata-ne in nou an. Fituica de fata s-a dezis de toate aceste obiceiuri culinare si, cu toate ca am instrumentat si sarmale, si cozonac, ba chiar si o bucata de pulpa condimentata la cuptor, am zis ca nu are rost sa vi le aduc la cunostinta pentru ca oricum ar fi fost, nu ar fi fost mai bune ca la mama voastra acasa, deci fail! (am observat trendul asta, sa te bati in mame sau bunici: “mama punea lacrimi de bebelus la toba si sudoare de minotaur in cozonac, iar… citește tot
Paste cu orice…
Pastele integrale nu trebuie sa lipsească din nicio cămara. Pur și simplu e de neconceput sa n-ai un pachet de paste în casa. Îți crapă stomacul de foame și vrei ceva gata în 10 minute? PASTE! Ai avut o zi de rahat și vrei o mâncare care sa te înveselească? PASTE! Vrei sa impresionezi o gagica pe care ai reușit s-o aduci acasă? PASTE! Regula numărul unu a oricăror paste este ca dacă-ți ia mai mult de 20 de minute sa le faci greșești undeva. Orice mâncare cu paste trebuie sa dureze fix cat fierb pastele. E simplu – cat da apa în clocot și… citește tot
Paste de vara…
Dumneseule, cald mai e. Stau in casa, lucrez, mor de cald. Afara un muncitor sapa cam fara sport la niste santuri (deh, mi-au trebuit drenuri; si terasa), ars de soare si cu o dorinta apriga de a fi in cu totul alta parte. Pisica zace imprastiata pe masa de calcat, lovita de caldura de afara. Stomacul imi da semne ca e timpul sa las naibii munca si sa-mi pun sortul de bucatarie, c-ar vrea ceva de mancare, nu de alta. Refuza din start ideea de “salata” de orice fel, asa ca ne orientam spre cel mai bun lucru pe care poti sa-l faci in maxim… citește tot
Orez salbatic cu ciuperci si mazare si morcov si alte chestii…
Nu stiu altii cum sunt dar mie cateodata imi vine sa-mi bag mana in cap, sa-mi scot mintea si s-o spal bine de tot cu inalbitor. Nu stiu ce colturi negre am pe acolo (sper sa nu ma transform in Bucatarul Psihopat) dar sigur trebuie facuta ceva curatenie ca prea visez aiurea rau de tot. Mai rau este ca aseara facusem o mancare buna, pozasem reteta, pozele erau bune… si acum totul se pierde in negura timpului si imi pare ca s-a intamplat acum 20 de ani. Visele de peste noapte mi-au sters toate amintirile; acum nu mai am in cap decat stradute inguste, vorbe… citește tot
Simplul orez cu legume…
Piata Sudului (a.k.a. “de la Big”) era goala. Ici colo cate o taraba intarziata cu marfa de import. Am plecat trist indesand o legatura de morcovi in rucsac. Deja mintea imi era la pastele cu ton pe care urma sa le mananc maine pentru ca… asta e. Era pur si simplu prea tarziu pentru piata decenta.
Am intrat la Mega Image cu cand sa iau diverse maruntisuri cum ar fi paine si niste ceva de incropit micul dejun. Am ales cinci rosii cherry aflate undeva intre mediocru si decent, un pic de branza feta, niste paine feliata… M-am asezat oftand la coada, am platit si am luat drumul casei. In dreptul pietei “de la Cultural” mi-aduc aminte ca am uitat sa iau iaurt (pentru “salata de paste cu ton si alte chestii”). Imi dau una peste ochi si intru in piata si acolo… miracol. Tarabe cu… piata stuff. E drept, nu toate, dar furnizorii mei “agreati” erau acolo. Si aveau si rosi de gradina… si telina… si pastarnac… si verzituri… si ceapa! Am luat repede de toate si am fugit spre casa, uitand evident din nou de iaurt. Meh, cui ii trebuie – pentru maine fac altceva, iar acest altceva este (drumrolll!!) orez cu legume.
Ok, pentru cei un pic “pokerfaced” sa va explic – cu toti ne-am obisnuit ca orezul sa fie garnitura, nu? Intotdeauna orezul era pus alaturi de niste pui, niste vita, niste peste, niste orice… Cu totii suntem obisnuiti ca orezul sa fie ceva vag parfumat, dar destul de neutru cat sa nu intreaga halca de carne langa care il mancam. Ei bine, eu am facut invers – am lasat carnea (un biet piept de pui) sa fie “de umplutura” si am facut ca starul pranzului sa fie… orezul. Si a fost cam asa:
Aburirea legumelor…
Anul trecut pe vreme asta n-aveam blog. De fapt aveam, dar nu era prea mult despre mancare (cu toate ca “paste cu sos de rosii” era in topul paginilor cele mai vizitate 🙂 ). Anul trecut pe vremea asta eram preocupat sa mai scap de colesterol, transaminaze si alti termeni tehnici care aparent au “iesit din casuta” la ultimele analize (deh, face omu 30 de ani, se duce la doctor sa vada cat mai are…). La un moment dat o sa termin si articolul inceput prin mai (luna… mai) in care va povestec ce regim am tinut si de ce dar momentan va dau doar o piesa de rezistenta din el: legumele la abur.
Iaaaaaac…
Intrucat am fost destul de fraier incat sa reincep traditia gatitului acasa pentru pranzul de-a doua zi acum imaginatia mi-este pusa la incercare. E drept, mainile, ochii, narile, limba au inceput sa-si aduca aminte de mancare dar mintea… mintea mai greu. Am decis sa “play safe” si sa ignor deocamdata punga mare de condimente aduse din Stanbul, asa ca pranzul de azi e simplu – pui cu legume. Pui pui, pui legume…