Orez salbatic cu ciuperci si mazare si morcov si alte chestii…
Nu stiu altii cum sunt dar mie cateodata imi vine sa-mi bag mana in cap, sa-mi scot mintea si s-o spal bine de tot cu inalbitor. Nu stiu ce colturi negre am pe acolo (sper sa nu ma transform in Bucatarul Psihopat) dar sigur trebuie facuta ceva curatenie ca prea visez aiurea rau de tot. Mai rau este ca aseara facusem o mancare buna, pozasem reteta, pozele erau bune… si acum totul se pierde in negura timpului si imi pare ca s-a intamplat acum 20 de ani. Visele de peste noapte mi-au sters toate amintirile; acum nu mai am in cap decat stradute inguste, vorbe soptite, o fetita pe un balansoar razand, teama, disperare, tristete, trezirea fortata (“Trebuie sa ma trezesc. La 3… 1… 2…”). Am sa incerc sa reconstitui un pic din amintiri…
A fost asa: am alergat dupa niste cadouri. Da, asta stiu sigur, am batut targul de Craciun de la Sala Dalles, am cascat gura la toate prostiile, am studiat admirativ decoratiunile de la Tinker, am mirosit cafea… apoi parca am ajuns undeva intr-un mall cu gand sa cumparam cate ceva de la un hipermarket dar am intrat, am parcurs 3 metri si am facut stanga imprejur intrucat era imposibil sa mai iesi de acolo. Mi-aduc vag aminte ca am cumparat ceva cadouri apoi am ajung acasa ud pana la piele si obosit… Ah da, si apoi m-am apucat de facut mancare. Cred ca a mers cam asa:
UPDATE: Acum ca am scris tot si mi-am adus aminte ce-am pus in mancare, iata o lista de cumparaturi: 10-15 ciuperci curatate, o mana de mazare congelata (chiar o mana am luat, nu stiu cat face asta), patru fire de ceapa verde, patru catei de usturoi, doi morcovi medii dati pe razatoarea mare, o cana de orez salbatic, sare, piper, ardei iute, anason si doua linguri de zeama de lamaie.
Am luat o mana de ciuperci si le-am taiat felii, dupa care le-am fript pe uscat in tigaia de clatite (cel putin parca asa se vede din poza) pentru ca sunt mult mai bune asa. (voiam sa scriu ceva lung despre aroma intensificata de caldura si despre cum sa nu punem sare dar… pe bune, asta nu-i tratat stiintific).
Cat timp ciupercile se parleau la foc mic… ce-am facut?…Umm… ah, da, am luat niste ceapa verde (ca cea uscata se stricase, daca va puteti inchipui) si am tocat-o marunt. Pe langa ea am ras un morcov… ba nu, doi morcovi. Am scos de la congelator o mana de mazare pusa acolo asta vara cu ocazia unui transport monstru de legume de la tara. Am tocat marunt si doi-trei catei de usturoi.
Cand ciupercile s-au ars rumenit bine de tot am pus la incins doua-trei linguri de ulei de masline in tuci (asta de la suedezi este excelent) si am calit un pic de usturoi. Am pus peste el ceapa verde si am lasat-o vreo 5 minute sa se inmoaie, apoi am pus si morcovul si mazarea si ciupercile si o cana o cana de orez salbatic.
Cred ca asta a fost punctul in care m-am hotarat ce “miroase” sa pun in macare (sau “sa ma joc cu aromele” ca sa folosesc o expresie care ma enerveaza cumplit). Sare, piper, o steluta de anason o jumatate de ardei iute uscat niste zeama de lamaie. Peste asta doua cani si jumatate de apa, capacul si gata. (Puristii ar zice “supa de legume” dar de unde supa de legume la ora 10 noaptea?). Doua cani si jumatate este o cantitate la care am ajuns absolut empiric (adica “pe gustate”). La doua cani de apa orezul era nefiert. La 2 cani si jumatate era perfect.
Totul a bolborosit la foc mic vreo… nu stiu cate minute, cert e ca apa se dusese, orezul era fiert. Am scos un pic din mancarica la pozat si m-am dus sa ma culc. O sa fie perfecta azi la pranz.
Pofta buna!
