Tag: cartofi

Ciorba de cartofi dietetik…

Saptamana trecuta imi lipsea ceva. Nu prea stiam ce… Simteam eu ca din alimentatia mea lipsea ceva. Am incercat un biscuit, sticksuri, pizza, friptura, legume, paste, totul fara niciun rezultat. Pana cand fetele de la Dietetik.ro mi-au dat ideea – de cand n-am mai mancat eu o ciorba?! O ciorba buna, acra… Am luat ideea lor si am schimbat pe ici pe colo (in parte pentru ca Lovely Assistant nu suporta cuburi de legume in ciorbe daca leguma nu e cartof) si iata ce-a iesit…

Musaca. Simplu…

Perioada mea de gradinita (pe vremea aia nu era “gradi” ca azi, ma enerveaza prescurtarea asta) a fost marcata de niste traume – singur printre straini, vaccinuri (uram injectiile), epidemii de diverse (am trecut prin hepatita, rubeola, rujeola, pojar si nu m-a atins nimic, ca orice boala are mandria ei). Pe langa traume am si amintiri placute – mancarea. Era infecta – supa de zarzavat plina de cotoare, supa cu crutoane care era apa chioara cu paine prajita si… musaca. Da, ziua cu musaca era ziua buna. Aparea tanti Am-uitat-cum-chema cu ditamai cratita si o spumiera si incepea sa toarne in farfurii urland “Mainli la spate toata lumea!”. Stateam cuminte si ma uitam cum in farfuria mea se pravale cu un “pleosc!” o masa cremoasa, maronie, marcata ici-colo de bucatele mici de carne. In ziua de musaca se bateau turcii la ziua mea.

Odata am rugat-o pe mama sa-mi faca si mie musaca acasa. S-a apucat femeia, a taiat cartofi, a calit carnea, a asezat totul frumos in straturi, cuptor, chestii… Unicul ei fiu a luat doua guri, a ridicat ochii umezi catre ea si-a zis.”Nu-mi place. La gradinita e altfel” (si nu a fost singura data 🙂 ). Constiincioasa, mama s-a apucat a doua oara si a facut musacaua cu… piure (banuind cam ce mancam noi la gradinita). La fel, fiert cartofi, asezat straturi, cuptor… Reactia pramatiei de mine a fost aceeasi. Bleah! Eu vreau terciul meu de fulgi de culoare dubioasa si cu urme de carne! Odata cu terminarea gradinitei am terminat si cu delicatesele, asa ca musacaua a inceput sa devina prietena mea. Aseara m-am hotarat sa pun de o revedere…

Cu ton, cu masline…

Mi s-a atras atentia ca mi-am cam neglijat cartea de bucate. Nu tu scris, nu tu semn de viata, chiar asa… Ce blogar culinar de top vreau eu sa fiu daca nu ma urnesc sa prestez texte? Am oftat, mi-am zis “da ma, bine, bine, scriu”, stai sa vad ce mai fac zilele astea. Asadar: Seara se cobora sinistru peste oras, estompand paragina bulevardului si ascunzand privirii muritorilor craterele si gropile aparute peste noapte. Mergeam spre statia de metrou cu nasu in pamant si cu gandul aiurea. In capul meu, razbatand printre ganduri despre serviciu, deadlines, documente, femei si sex, suna o intrebare: “Eu ce… citește tot

Mancare cu dedicatie…

Week-endul asta am suferit de o lene crunta in domeniu culinar. Vazand ochii mei ce soare e afara mi-am zis ca “soarele si tenisu’…” asa ca am lasat ideile culinare in plop si am mers pe mana nealterata a altora (de obicei amestec retete sa vad ce iese 😉 ).

Cartofi + ricotta = prânz…

Viaţa unui cărător de sufertaş e grea să ştii. Deh, costă şi coolness-u’ ăsta de a nu mânca cu gloata la masă. Mergi spre casă cu casca in ureche, privirea in jos, mâinile adânc în buzunare şi te gândeşti “Oare mâine la prânz ce-o să am chef să mănânc ?”. Vezi prin faţa ochilor numai legume, fructe, nişte pui, o conservă de peşte, toate jucând o horă imensa şi cântănd “mănâncă-mă pe mine, eu sunt prânzuul tău”, ba la un moment dat apare chiar un cheesburger sexy care deschide un botic umed şi şopteşte lasciv “Gustă-mă doar… Nu te vei mai sătura” şi porneşte un dans lasciv împreună cu o shaorma focoasă aaaaaaaaaaarrrrrrrrrghhhhhhhhh ! Scuturi capul şi intri in supermarket scrâşnind din dinţi…