|
||||||
Allora, amici miei, fiti bine venutti la reteta din aceasta giornatta, una reteta de inspiratia italiana de pe Internet. Pentru ca asta… Pastele… a fost plin de mancare din asta… comme si dice… grea, io ho pensato ca va trebuie o mancare mai fara de carne. La inceput m-am gandit sa va arat comme si face farfale con spinaci dar pe urma ho pensato ca trebuie luat portie a l’uficcio per mancare, asa ca ar fi molto benissimo sa fie “la cuptor”. Sa gatim lasagna con spinaci, zic! Ieri am primit un pachet “misterios” 
Fetelor, căscaţi ochii bine. A venit vremea să inţelegeţi că nu hainele, fardurile şi genţile imense atrag un bărbat, ci ceva mult mai complicat: mâncarea. Nu vorbesc aci de piţifelnicii aştia moderni învăţaţi să mănânce în mall-uri si restaurante cu staif. Vorbesc de barbati adevarati, puternici, care stiu sa faca o femeie sa se simta bine. Deci… trebuie sa invatati sa gatiti. Si cu ce va puteti incepe cariera culinara mai bine decat cu celebra pasta alla putanesca, adica “pastele curvelorfemeilor usoare”. Nu voiam sa scriu acum despre cursul la care ma duc, mi se parea prea devreme. Voiam sa mai avansez un pic, sa-mi fac o parere clara, voiam sa scriu cu mintea mai odihnita astfel incat sa iasa un articol ceva mai coerent decat de obicei. Din pacate o intamplare la care am asistat azi ma face sa scriu un pic mai devreme. N-o sa fie prea coerent, so deal with it… 
Nu ş’ cum vine de se face că prima zi de primăvară a fost pentru mine o zi de rahat. Pe lângă faptul ca am uitat să predau de dimineata marţişorul tradiţional către “the lovely assistant”, m-am trezit cu capul greu, am uitat “indexu’ de apă” acasă, am nişte dureri interesante în cap şi mi-e somn de mor. Şi mai trebuie să stau şi până la 8 la muncă. 
Chestia asta e atât de simplă încât pur şi simplu nu ştiu ce să scriu la ea. Stau şi mă uit la monitor şi ma întreb… ce-aş putea să scriu ? Cum să-l fac pe onoratul vizitator să citească până la capăt ? Ce complot să inventez ? Frumos Piept de Pui închis în cuptor de către fiorosul Gust Fad şi salvat de Miere cu Muştar ? Clanul mafiot al Prânzului Plicticos ţinând prizonier pe Piept de Pui până când Miere şi Muştar, aceşti Starsky şi Hutch din bucătăria noastră, vin să salveze situaţia ? Ok, înainte ca totul să devina pateu, va zic direct… 
Viaţa unui cărător de sufertaş e grea să ştii. Deh, costă şi coolness-u’ ăsta de a nu mânca cu gloata la masă. Mergi spre casă cu casca in ureche, privirea in jos, mâinile adânc în buzunare şi te gândeşti “Oare mâine la prânz ce-o să am chef să mănânc ?”. Vezi prin faţa ochilor numai legume, fructe, nişte pui, o conservă de peşte, toate jucând o horă imensa şi cântănd “mănâncă-mă pe mine, eu sunt prânzuul tău”, ba la un moment dat apare chiar un cheesburger sexy care deschide un botic umed şi şopteşte lasciv “Gustă-mă doar… Nu te vei mai sătura” şi porneşte un dans lasciv împreună cu o shaorma focoasă aaaaaaaaaaarrrrrrrrrghhhhhhhhh ! Scuturi capul şi intri in supermarket scrâşnind din dinţi… 
Ca să nu stau să frec menta într-o zi aşa frumoasă cum a fost duminica asta (14 februarie adica… ziua cui ? nu ştiu, nu mă pricep, în fine) am hotărât că tre’ să mă duc musai la frecat de făină cu apă şi alte minuni în scopul declarat de a produce… pâine. Locul: Boutique du Pain. Ocazia: adunarea dată de Copolovici. 
Eşti un băiat de succes, ţi-ai atins toate “targeturile”, ai făcut chiar şi un “over-achievement” aşa că şeful te-a premiat… Ce mai, eşti în business. Cu toate astea să nu uităm că acasă te aşteaptă mereu o soţie (sau o prietenă) care a fost mereu lângă tine, a dormit cu perna ta în braţe când erai plecat in “teambuilding”, a stat singura la televizor cât tu faceai “overtime”, s-a plimbat singură cu copilul în parc cât tu erai “în deplasare de business”… Cu alte cuvinte te-a lăsat să-ţi vezi de cariera ei de succes. Ştiu, ştiu, profită şi ea (“ce mă, 10 zile la Paris cu shoping şi plimbare a fost gratis ?”) dar… chestiile astea nu fac doi bani la o adică. Sunt gesturi mult mai mici şi mult mai ieftine pe care poţi să le faci ca să-ţi arăţi recunoştinţa. Uite un exemplu… 
Ceapă, ceapă, ceapă, iute dulceagă, spaima stomacului, spaima colegului de birou, spaima omului care merge cu metroul la 8 dimineaţa. Companioana branzei şi a salamului Victoria, cititoare fidela a ziarelor muncitorilor în pauzele de masă, dulcea şi înlăcrimata ceapă. Cum or fi reuşit francezii să ridice la rang de artă prepararea acestei vegetale atât de… muncitoreşti ? Ia să dam citire de la Jamie Oliver cum se face “english onion soup” (staţi liniştiţi, şi aia “french” e la fel, am mâncat eu în Paris) |
||||||
|
Copyright © 2012 Bucătarul Vesel - All Rights Reserved Powered by WordPress & Atahualpa |
||||||
