Pranz
Simplul orez cu legume…
Piata Sudului (a.k.a. “de la Big”) era goala. Ici colo cate o taraba intarziata cu marfa de import. Am plecat trist indesand o legatura de morcovi in rucsac. Deja mintea imi era la pastele cu ton pe care urma sa le mananc maine pentru ca… asta e. Era pur si simplu prea tarziu pentru piata decenta.
Am intrat la Mega Image cu cand sa iau diverse maruntisuri cum ar fi paine si niste ceva de incropit micul dejun. Am ales cinci rosii cherry aflate undeva intre mediocru si decent, un pic de branza feta, niste paine feliata… M-am asezat oftand la coada, am platit si am luat drumul casei. In dreptul pietei “de la Cultural” mi-aduc aminte ca am uitat sa iau iaurt (pentru “salata de paste cu ton si alte chestii”). Imi dau una peste ochi si intru in piata si acolo… miracol. Tarabe cu… piata stuff. E drept, nu toate, dar furnizorii mei “agreati” erau acolo. Si aveau si rosi de gradina… si telina… si pastarnac… si verzituri… si ceapa! Am luat repede de toate si am fugit spre casa, uitand evident din nou de iaurt. Meh, cui ii trebuie – pentru maine fac altceva, iar acest altceva este (drumrolll!!) orez cu legume.
Ok, pentru cei un pic “pokerfaced” sa va explic – cu toti ne-am obisnuit ca orezul sa fie garnitura, nu? Intotdeauna orezul era pus alaturi de niste pui, niste vita, niste peste, niste orice… Cu totii suntem obisnuiti ca orezul sa fie ceva vag parfumat, dar destul de neutru cat sa nu intreaga halca de carne langa care il mancam. Ei bine, eu am facut invers – am lasat carnea (un biet piept de pui) sa fie “de umplutura” si am facut ca starul pranzului sa fie… orezul. Si a fost cam asa:
Tagliatele cu spanac…
Ce mananci dupa o jumatate de zi de curatenie prin casa? Dupa ce ai aspirat, ai sters praful, ai sters pe jos, ai curatat aragazul… Stai pe un scaun si te intrebi “oare ce-as putea sa mananc eu rapid, inainte sa plec la ShorstUP?”. Si-atunci te indrepti spre cel mai rapid mod de a baga ceva mancare in tine: paste! Data fiind provizia de paste pe care o am in camara este practic imposibil sa mor de foame, asa ca a urmat partea a doua – paste cu… ce? Din fericire congelatorul meu este plin de pungi de legume congelate – mi se pare un compromis bun pentru cei care nu au timp sa ajunga zilnic in piata. Printre aceste pungi am gasit si o punga de spanac tocat care se apropia de “deadline” (da, si produsele congelate expira la un moment dat!) si mi-am zis ca pastele si spanacul nu merg asa rau impreuna (de fapt… am mai facut).
Mancare de om mahmur…
A comis-o! A fost la petrecerea firmei, s-a imbatat pulbere (deh, open bar), a ajuns acasa la trei dimineata pe sapte carari si mirosind a mai multe parfumuri… Mda, barbatii sunt niste porci! Acuma sta si sufera pe canapea cu capul mare si ochelarii de soare pe nas pentru ca il dor retinele de la orice fel de lumina. A turnat in el muratura obligatorie de dimineata dar parca totusi trebuie sa manance ceva mai consistent azi. Mda, cred ca e timpul sa-ti sufleci manecile si sa-l indopi cu niste junk-food facut de mana ta…
Paste cu chestii din mare…
Ca bucatar wannabe mi-a fost intotdeauna teama de fructele de mare. Sa nu ma intelegeti gresit, imi plac fructele de mare, le mananc oricand si in orice combinatie, numai ca nu am gatit fructe de mare. Am tot fost “inoculat” de diverse surse (Internet, Jamie Oliver, food nazis) cum ca trebuie sa fie proaspete, sa miroasa a mare, sa danseze step, sa fie culte etc. asa ca ma uitam intotdeauna foarte reticent la fructele de mare din supermarket. La cele congelate am facut gresala sa citesc eticheta (E caaat?!) iar la cele proaspete nici nu ma uitam (“Yeah, right, au fost congelate si astea”). In ultimul timp ma trezeam dimineata, ma uitam in oglinda, imi dadeam doua palme si-mi ziceam “Trezeste-te. Esti in Romania. Singurele fructe de mare proaspete sunt “poamele” de pe plaja din Vama Veche, peturile de bere, hartiile de ambalaj si tampoanele” (shit you not, am vazut cu ochii mei un tampon vamaiot undeva pe la Stuf; probabil incerca s-ajunga la bar sa ceara o “surubelinta”; in fine, divagam…). In seara asta mi-am facut curaj si am cumparat fructe de mare…
Sopa de ajo (adica supa de usturoi)…
Eh cum e sa pui mana pe telefon intr-o zi, sa-ti suni “the significant other” ca sa faci niste planuri si sa ti se raspunda cu un stranut puternic? Nu-i asa ca iti vezi planurile ruinate complet? S-a dus berea cu baietii – tre’ sa ai grija de ea; s-a dus seara romantica – daca nu s-a dus inseamna ca esti ciudat rau; s-a dus seara linistita – “da’ de mineee ginee are grijaaa
…saaaaaaaau ai putea sa faci un efort de vointa sa o tratezi cu un leac de neegalat. Nu, nu e palinca, nu vrem s-o imbatam, cel putin nu acum. Vorbesc de… supa de usturoi.
Ciorba de cartofi dietetik…
Saptamana trecuta imi lipsea ceva. Nu prea stiam ce… Simteam eu ca din alimentatia mea lipsea ceva. Am incercat un biscuit, sticksuri, pizza, friptura, legume, paste, totul fara niciun rezultat. Pana cand fetele de la Dietetik.ro mi-au dat ideea – de cand n-am mai mancat eu o ciorba?! O ciorba buna, acra… Am luat ideea lor si am schimbat pe ici pe colo (in parte pentru ca Lovely Assistant nu suporta cuburi de legume in ciorbe daca leguma nu e cartof) si iata ce-a iesit…
Musaca. Simplu…
Perioada mea de gradinita (pe vremea aia nu era “gradi” ca azi, ma enerveaza prescurtarea asta) a fost marcata de niste traume – singur printre straini, vaccinuri (uram injectiile), epidemii de diverse (am trecut prin hepatita, rubeola, rujeola, pojar si nu m-a atins nimic, ca orice boala are mandria ei). Pe langa traume am si amintiri placute – mancarea. Era infecta – supa de zarzavat plina de cotoare, supa cu crutoane care era apa chioara cu paine prajita si… musaca. Da, ziua cu musaca era ziua buna. Aparea tanti Am-uitat-cum-chema cu ditamai cratita si o spumiera si incepea sa toarne in farfurii urland “Mainli la spate toata lumea!”. Stateam cuminte si ma uitam cum in farfuria mea se pravale cu un “pleosc!” o masa cremoasa, maronie, marcata ici-colo de bucatele mici de carne. In ziua de musaca se bateau turcii la ziua mea.
Odata am rugat-o pe mama sa-mi faca si mie musaca acasa. S-a apucat femeia, a taiat cartofi, a calit carnea, a asezat totul frumos in straturi, cuptor, chestii… Unicul ei fiu a luat doua guri, a ridicat ochii umezi catre ea si-a zis.”Nu-mi place. La gradinita e altfel” (si nu a fost singura data 🙂 ). Constiincioasa, mama s-a apucat a doua oara si a facut musacaua cu… piure (banuind cam ce mancam noi la gradinita). La fel, fiert cartofi, asezat straturi, cuptor… Reactia pramatiei de mine a fost aceeasi. Bleah! Eu vreau terciul meu de fulgi de culoare dubioasa si cu urme de carne! Odata cu terminarea gradinitei am terminat si cu delicatesele, asa ca musacaua a inceput sa devina prietena mea. Aseara m-am hotarat sa pun de o revedere…
Iaaaaaac…
Intrucat am fost destul de fraier incat sa reincep traditia gatitului acasa pentru pranzul de-a doua zi acum imaginatia mi-este pusa la incercare. E drept, mainile, ochii, narile, limba au inceput sa-si aduca aminte de mancare dar mintea… mintea mai greu. Am decis sa “play safe” si sa ignor deocamdata punga mare de condimente aduse din Stanbul, asa ca pranzul de azi e simplu – pui cu legume. Pui pui, pui legume…
Tort de legume…
In primul rand i-am se zis tort pentru ca este in straturi. E drept, straturile intre ele nu se leaga decat cu… pasiunea bucatarului dar asta e dupa virgula – e in straturi, e tort. In al doilea rand i-am zis tort pentru ca este facut in forma tort (ceea ce nu e neaparata nevoie dar hai sa respect ideile altora pana la capat). In al treilea rand se face cam asa…
Meatballs pasta…
Reteta asta este din ciclul “Amintiri de acu cateva saptamani cand am vrut eu sa gatesc dar n-am avut chef sa pun pe site pozele si reteta”. Mai am niste poze ratacite pe hard cu diverse retete care n-au ajuns pe site, asa ca sa nu va mire daca va mai loveste cate un “vintage” din asta. De parca ati sti voi ca am gatit-o acum trei saptamani :).
Acum ceva vreme s-au infintat niste invitati la mine cu gand sa-mi devoreze preparatele pe care abia asteptam sa le gatesc. Eram cam dupa prima luna de practica si aveam o mancarime in tigaie (hmm… expresia e trademark, daa?) de numa’ numa’. Pe langa asta, fix in momentul in care imi incepusem dieta mi-a cazut sub ochi reteta de meaballs-pasta preparata de Jamie Oliver intr-unul din episoadele lui “Oliver’s Twist”. Acum ca mi-am potolit organismul si pot sa mananc orice (dar moderat) am zis ca nu se poate sa las negatita o asa minunatie decadenta.
Si am purces…