|
||||||
Prima oara am agatat reteta de undeva de pe net si mi-am zis “trebuie sa fac si eu”. Apoi vad ca si CevaBun are ceva de zis despre “mancare in plic”. Deja toate semnele imi ziceau sa ma apuc sa-mi fac un peste in plic, ornat cu diverse legume, mai ales ca se face extrem de rapid – perfect pentru mancarea “de a doua zi”… 
Mi s-a atras atentia ca mi-am cam neglijat cartea de bucate. Nu tu scris, nu tu semn de viata, chiar asa… Ce blogar culinar de top vreau eu sa fiu daca nu ma urnesc sa prestez texte? Am oftat, mi-am zis “da ma, bine, bine, scriu”, stai sa vad ce mai fac zilele astea. Asadar: Seara se cobora sinistru peste oras, estompand paragina bulevardului si ascunzand privirii muritorilor craterele si gropile aparute peste noapte. Mergeam spre statia de metrou cu nasu in pamant si cu gandul aiurea. In capul meu, razbatand printre ganduri despre serviciu, deadlines, documente, femei si sex, suna o intrebare: “Eu ce naibii mananc maine?”. Prin fata ochilor au inceput sa se perinde frigiderul gol, in care mai zac uitate doua cartoane de oua, un pic de branza, doua pachete de unt, un rest de salam si un borcan cu masline. Si doua beri. Imaginea camarii incepuse sa-mi joace prin fata ochilor, camara plina de faina, cartofi, paste, vin, Jameson, conserve de ton, borcane goale, pungi inghesuite, otet… Wait, rewind – conserve de ton? Cartofi? MASLINEEE?!?! Si atunci s-a aprins becul… 
Yeah, a venit timpul pentru ceva decadent. Inventie clasica americana, nume de origine nemteasca, spaima nutritionistilor, moartea arterelor, clasicul hamburger a devenit peste noapte exponentul tipului de fast-food nesanatos. Eu am venit sa daram mitul… 
Allora, amici miei, fiti bine venutti la reteta din aceasta giornatta, una reteta de inspiratia italiana de pe Internet. Pentru ca asta… Pastele… a fost plin de mancare din asta… comme si dice… grea, io ho pensato ca va trebuie o mancare mai fara de carne. La inceput m-am gandit sa va arat comme si face farfale con spinaci dar pe urma ho pensato ca trebuie luat portie a l’uficcio per mancare, asa ca ar fi molto benissimo sa fie “la cuptor”. Sa gatim lasagna con spinaci, zic! 
Fetelor, căscaţi ochii bine. A venit vremea să inţelegeţi că nu hainele, fardurile şi genţile imense atrag un bărbat, ci ceva mult mai complicat: mâncarea. Nu vorbesc aci de piţifelnicii aştia moderni învăţaţi să mănânce în mall-uri si restaurante cu staif. Vorbesc de barbati adevarati, puternici, care stiu sa faca o femeie sa se simta bine. Deci… trebuie sa invatati sa gatiti. Si cu ce va puteti incepe cariera culinara mai bine decat cu celebra pasta alla putanesca, adica “pastele curvelorfemeilor usoare”. 
Ceapă, ceapă, ceapă, iute dulceagă, spaima stomacului, spaima colegului de birou, spaima omului care merge cu metroul la 8 dimineaţa. Companioana branzei şi a salamului Victoria, cititoare fidela a ziarelor muncitorilor în pauzele de masă, dulcea şi înlăcrimata ceapă. Cum or fi reuşit francezii să ridice la rang de artă prepararea acestei vegetale atât de… muncitoreşti ? Ia să dam citire de la Jamie Oliver cum se face “english onion soup” (staţi liniştiţi, şi aia “french” e la fel, am mâncat eu în Paris) 
..şi uite asa ai reusit si tu s-agaţi cevaaa. Băi, mie mi se pare prea tare chestia asta aşa că te felicit. Ce zici tu acolo ?! Vrei s-o impresionezi cu priceperea ta în ale bucătariei ? Păi şi… Aaaaah, *nu ai* pricepere. Băi uite, că-s io băiat bun, îţi prescriu o reţetă cu care s-o dai pe spate (la figurat bă, nu fii nesimţit) ca să-ţi mai crească un pic ratingul, poate prinzi ceva (he he)… Cel mai important aspect al acestei reţete este să o pregăteşti cu demoazela de faţă, altfel pierde 60% din efect. Aşadar ochiu la mine, mâna pe pixceva de scris şi ia notiţe acolo: Se ia un piept de pui fara piele şi os, se curăţă şi se taie cubuleţe – aici chiar nu pot să te ajut, chiar nu e mare filosofie. Roag-o pe mama ta sa te ajute dacă nu te descurci. Sau bate la un vecin, poate ştie el. Se iau vreo 4 cepe verzi (nu ştii cum arată ceapa verde ? Google it !), vreo patru căţei de usturoi (p-ăsta îl dibuieşti după miros), o cutie de ananas conservat (sau poţi sa iei ananas proaspat şi să-l tai cu mânuţa ta dacă chiar vrei s-arăţi cât de skillos eşti), juma’ de ardei roşu (repetă după mine: ca-pi-a) şi nişte bulion (nu ketchup, ţărane !). La partea cu bulionu poţi să fii cu adevarat bio şi să decojeşi + toci propriile roşii, o să facă senzaţie. Îţi mai trebuie nişte ulei de măsline (mai de calitate aşa, să se vadă ca nu eşti vre-un zgârcit), sare, piper, sos de soia (este că d-ăsta n-ai ? marş la Mega Image şi cumpără, vezi că se gaseşte la raionul de chinezismeproduse etnice.). Îţi mai trebuie şi-o tigaie wok. Cum adica ce-i aia wok ? N-ai wok ?! Ia şi comandă de aici şi aşteaptă până-şi vine (asta dacă nu te grăbeşti, caz în care du-te la Metro, are acolo, 150 de lei. Ce, nu merită faraoanca 150 de lei ?) Arunci un pic de ulei de măsline in tigaie şi-l laşi un pic la încins cât îi explici cu un aer important musafirei cum se va desfăşura procesul tehnologic. După ce simţi că s-a încins (uleiul, nu fii porc !) arunci puiul in tigaie, laşi 30 de secunde sa stea după care agiţi tigaia ca sa |
||||||
|
Copyright © 2012 Bucătarul Vesel - All Rights Reserved Powered by WordPress & Atahualpa |
||||||
