Aburirea legumelor…

Anul trecut pe vreme asta n-aveam blog. De fapt aveam, dar nu era prea mult despre mancare (cu toate ca “paste cu sos de rosii” era in topul paginilor cele mai vizitate 🙂 ). Anul trecut pe vremea asta eram preocupat sa mai scap de colesterol, transaminaze si alti termeni tehnici care aparent au “iesit din casuta” la ultimele analize (deh, face omu 30 de ani, se duce la doctor sa vada cat mai are…). La un moment dat o sa termin si articolul inceput prin mai (luna… mai) in care va povestec ce regim am tinut si de ce dar momentan va dau doar o piesa de rezistenta din el: legumele la abur.

Aseara mi-a venit iar dorul de niste legume aburite. Si nu orice legume, ci din cele de care eu nu serveam deloc inainte de dieta, dar am ajuns sa le duc dorul acum (cum se invarte roata asta).

Prima invitata la aburit a fost o jumatate de doamna telina…

…urmata la scurta distanta de un domn morcov respectabil…

…si de noua mea prietena domnisoara sfecla – cam o bucata de dimensiuni medii (eu nici nu voiam sa aud de sfecla inainte de dieta)

Sunt zeci de reclame la diverse instrumente care mai de care mai smechere de gatit la abur dar cascati ochii bine si cititi: NU VA TREBUIE! Tot ce aveti nevoie este o oala si o sita (care sa se potriveasca pe gura oalei, evident). Eu ceva asemananator cu asta, cumparat de la Mega Image. In functie de cat de multe legume aburim le punem pe toate odata sau nu. Eu am pus telina separat de morcovi si sfecla ca sa mearga lucrurile mai repede. O alta regula – ca si in cazul fierberii si la abur legumele au timpi de preparare diferiti. Spre exemplu telina s-a facut in 5 minute, morcovul si sfecla in 10. Nu combinati in acelasi “dispozitiv de aburit” legume care se prepara diferit. Daca nu aveti spatiu puneti legumele mai tari la inceput si apoi le adaugati pe cele care se aburesc mai repede.

Bun, am obtinut trei feluri de legume aburite. Nimanui nu-i place o mancare facuta din trei legume aburite + sare, asta e strigator la cer, asa ca peste ele presaram niste branza de capra mai uscata, nu uitam de un firicel de ulei de masline si de cativa picuri de balsamic. Ah da, sare si piper, evident.

Pofta buna!

PS: Cu toate ca arata bine in farfurie, totusi ce vedeti mai sus a ajuns in casoleta mea pentru pranzul de azi. Odata cu legumele si branza am aruncat inauntru si jumatate de conserva de ton. Sa fie acolo…