Prietenii ne-au bagat in randul lumii…

Acest articol trebuie sa inceapa cu doua premise:

Prima este cea ca Bucatarul Vesel se insoara. Da, da, peste fix o saptamana va spune un “Ihi” hotarat in fata ofiterului starii civile, completand astfel transferul de la avea o “preaiubita prietena” la a avea o “adorata nevasta”.

A doua este ca Bucatarul Vesel era singurul om din Romania care sta la curte si nu are gratar. Fiecare roman care isi face o casa urmeaza niste etape foarte clare – cumperi teren, pui gard, construiesti o baraca, pui un gratar, dupa care incepe constructia casei (pasul trei e optional). 70% din romani construiesc intai gratarul si apoi casa. Romanului de fapt ii trebuie doar un loc unde sa se duca “la gratar”, iar casa e optionala. Daca ar putea sa aiba o curte cu gratar si un umbrar, iar de locuit sa locuiasca la bloc, fara munca inerenta vietii la curte, ar fi ideal.

…si nu e de condamnat. Imi place  sa pregatesc mancare “la gratar”. Carne, legume marinate, mici, carnati… imi place sa le pregatesc, sa le aromez (ia tineti micii in bere vreo 3 ore sa vedeti cum e), sa le frig la foc mic, iar apoi sa-mi indop prietenii cu ele.

Luand in considerare cele doua premise, precum si faptul ca prietenii nostri s-au plictisit sa vina vara la noi si stam la masa la un suc si-atat, acestia s-au hotarat sa ne cadoriseasca cu un gratar, facand din asta si un pic de investiție in dupa-amiezile lungi de vara (care oricat ati zice voi, sunt un pic mai racoroase in curte). Dupa (probabil) multe pareri pro si contra pe care le-au schimbat intre ei, i-am trimis eu la CampingGrill cu mentiunea de “orice vreti voi de pe pagina asta”.

Si iata ca ieri mi-a batut la usa baiatul “cu gratarul” – o minunatie de Weber Master-Touch GBS, pe care m-am oferit sa-l ajut sa-l care in curte, numai ca sa descopar ca cutia cantareste aproximativ o tona jumate. Undeva pe seara, cand norii au inceput sa se adune si afara sa miroasa a ploaie, viitoarea familie Vesel s-a apucat sa monteze dispozitivul de gratarit cu scopul declarat de “a vedea cum arata, ca de inaugurat oricum il inauguram cu totii”.

Multe brosuri pentru un gratar

In ultima vreme m-am tot uitat pe la gratarele care se gasesc in magazinele de profil, gen Bricostore, Cora etc. Toate mi s-au parut extrem de fragile si gata sa cada peste audienta. Unde mai pui ca unele aveau si manere rupte sau tabla indoita. Asta e bad merchandising.

Instructiunile sunt obligatorii

Desi ma consider barbat adevarat, am fost descurajat de multitudinea de piese si piesulici, asa ca primul lucru pe care l-am facut a fost sa deschid instructiunile de asamblare. Fara ele riscam sa folosesc, barbateste,  un ciocan mai mare.

Detaliu cu roata. Si reflexie in capac

Iarna este grea in Pantelimon, asa ca voiam un gratar pe care sa-l putem expedia usor la adapost. Pe langa faptul ca mi s-a parut usor de dezasamblat, gratarul mai vine si cu rotile care iti fac mai usoara mutarea de colo-colo.

Incepe sa arate a gratar

Partea care m-a eneverat mereu la un gratar a fost curatarea lui, lucru care te face sa arati ca un cosar. Din fericire gratarul asta (si cred ca toate din seria lui) are un dedesubt un recipient pentru adunatul cenusei.

Reglarea tirajului. Acest mic detaliu de care nu stii ca ai nevoie.

Mi-am dorit un gratar cu capac pentru ca este mult mai versatil decat unul fara. Un gratar cu capac il poti folosi si la copt, nu numai la “gratarit”. Un mare plus este si faptul ca capacul are termometru in el, deci poti sa-ti dai seama cand gratarul e gata sa primeasca ciosvarta de vitel tinuta o noapte  in vin rosu. Modelul asta vine si cu suport pe capac, lucru care mi-a placut enorm atunci cand m-am jucat cu un model asemanator de la Outdoor Chef

…si a ajuns la forma finala

Gratarul are o parte detasabila in centru (sistem se numeste Gourmet GBS) care-ti permite ca in, in loc de gratarul cromat, sa folosesti alte accesorii, cum ar fi gratar de fonta (asta e pe lista de achizitii), tava de fonta pentru peste, ba chiar un wok sau piatra pentru facut pizza. Toate acestea se gasesc la Camping Grill.

Am incercat un selfie cu gratarul, dar nu se vedea gratarul. Asa ca uite doar gratarul.

Pe aceasta cale le multumim din suflet prietenilor care ne-au intregit statutul de “oameni la curte”, permitandu-ne sa contribuim la aromele de week-end care inmiresmeaza Pantelimonul. De asemenea, acum pot si eu sa-l aromez pe vecin, nu numai el pe mine.  Abia astept!

Pofta buna!