Sufertasul sau cum sa ne facem pauza de masa mai placuta…

Sunt un muncitor “de la 9 la 6”. Am scaunul meu, am laptopul meu, taskuri, meetinguri, proiecte de facut, aplicatii de programat. De asemenea, am si pauza mea  de pranz, aceast prilej nesperat pentru unii de a devaliza diverse cantine dubioase de prin zona unde lucrez (contrar aparentelor lumea se respecta – la pranz se mananca la restaurant). As putea numara acum vreo patru restaurante tip “impinge tava” unde o masa de pranz are pret de “Carul cu bere” si calitate de “la ma-sa acasa”. Zi de zi se umplu de oameni care imping tavile de-a lungul galantarelor pline cu mancare cu aspect dubios, care nici macar fata comerciala nu are. Zi de zi acesti oameni se plang ca mancare e proasta, dar zi de zi revin in acelasi loc, doar ca sa se planga din nou. Nu neg ca am facut parte si eu din aceasta masa de oameni – zi de zi luam o pauza de masa, mancam o mancare care imi placea mai mult sau mai putin, apoi ma intorceam la munca mea mirosind a cantina cu unica satisfactie ca am “bagat ceva la ghiozdan”.

Pauza este exact ce-i spune numele – o pauza. Este acea perioada de timp in care poti sa te asezi la masa si sa mananci linistit, asa cum prescrie doctorul. La sfarsitul acestei perioade de timp trebuie sa fii… relaxat. La ce e buna pauza de masa daca jumatate din ea ai petrecut-o intr-o coada la restaurant? Sau in trafic spre / dinspre “mall”? Sau in fata calculatorului in timp ce ingurgitezi un sandwitch? Cam atunci cand am inceput sa-mi pun intrebarile astea am hotarat sa-mi iau mancare de acasa.

La inceput a fost destul de greu pentru ca pierdeam constant lupta cu lenea. Sa vii acasa, sa faci de mancare, sa speli vase – stresant, nu gluma dar, dupa cum zicea un site care mie imi place foarte mult, este greu pana devine un obicei. Fara sa vreau mi-a intrat in obicei sa ma gandesc “eu maine ce mananc” inca dinainte de pauza de pranz. A devenit ceva banal sa rasfoiesc printre bookmarks si sa incerc o reteta, sau sa pornesc una de la zero. Am inceput sa gandesc retete cat mai rapide, astfel incat sa nu petrec mai mult de ora in bucatarie. Seara este momentul in care stau cu prietenii, cu persoana iubita, ma uit la un film, citesc, de ce as pierde-o in fata aragazului?

Sa va dau niste exemple concrete (ca din gura ne pricepem toti sa dam) despre ce vorbesc eu aici:

Salate de tot felul

Aseara am amestecat o cutie de fasole rosie (soiul in apa si sare, nu retetele fanteziste care am vazut c-au aparut de curand), o cutie de somon, cateva cepe in otet (se gasesc unele fantastice la Mega Image) si niste iaurt cu ulei de masline si mirodenii si iata – salata instant, a durat 10 minute.

Pe acelasi principiu – salata cu ton si cartofi. Cel mai mult a durat fiertul cartofilor.

Nu ocoliti pungile de salata de la Mega Image, de exemplu. Cu mici adaosuri cum ar fi puiul la gratar, o conserva de ton sau niste ciuperci taiate felii subtiri pot deveni pranzuri foarte consistente. Evitati dressingurile la sticla, sunt destul de chimice. Puteti sa faceti propriile dressinguri pe baza de iaurt sau simplul amestec de ulei de masline cu balsamic. Poate va povestesc si de dressing odata…

Mancare impachetata

Asta este treapta urmatoare in pranzuri facute acasa, treapta care mie imi place la nebunie. Tot ce iti trebuie este niste tortilla sau lipie facuta in casa (lipiile “libaneze” din comert sunt total improprii consumului si ar trebui arse pe rug dupa parerea mea) si multa imaginatie. Un exemplu este asta: Am luat niste piept de pui taiat fasii, l-am amestecat cu un pic de ulei de masline si niste “condimente de saorma” de la Abido (se gasesc prin supermarketuri) si l-am lasat la marinat peste noapte. A doua zi dimineata am incins cuptorul si am pus bucatelele pui pe tava cu grill in cuptor. In acelasi timp am amestecat niste iaurt Cedra cu un pic de ulei de masline si menta, mi-am luat in pachet o punga de salata si doua tortillas si am asamblat totul la branz, in bucataria de la serviciu (imi ploua in gura si acum cand ma gandesc). Puteti folosi ce marinada vreti la pui si ce combinatie de legume va place. Este usor de mancat si este… BUN.

Pe acelasi principiu, daca vrem sa scapam de asamblat mancarea la birou putem sa o asamblam rapid acasa si sa o aruncam in cuptor, acoperita de un sos de rosii si-un pic de branza rasa – cam cum este enchilada asta pe care doresc s-o refac in curand.

Paste

Pastele sunt perfecte pentru luat la birou. Da, stiu, puristii le mananca fierbinti. Trebuie sa recunosc ca si mie imi plac mai mult fierbinti abia scoase din tigaie si din aceasta cauza am avut mari reticente in a-mi lua paste la pachet dar am reusit cumva sa fac un compromis. In primul rand orice paste la cuptor sunt perfecte pentru sufertas (de fapt, orice manacare la cuptor este perfecta pentru sufertas) – lasagna cu spanac, de exemplu. In al doilea rand pastele care nu sunt la cuptor nu sunt bune pentru sufertas. Asta am invatat dintr-o amara experienta cu mai multe feluri de paste si tot felul de combinatii. Pur si simplu sosul de paste facut pe aragaz nu tine pana a doua zi – nu-si pastreaza nici gustul, nici consistenta, iar la microunde se usuca.

Alte roade ale imaginatiei

Orice “mancarica” se poate asambla in maxim 30 de minute daca stim ce sa combinam. Lintea, bulgurul si quinoa sunt foarte bune ca baza pentru orice mancare. Tot ce aveti de facut este sa caliti un pic de ceapa sau usturoi (sau ambele) apoi sa adaugati linte si s-o mai frigeti vreo 30 de secunde dupa care puneti supa de legume cat sa acopere cu un lat de deget lintea. Nu aveti supa de legume? Nu-i problema – puneti alaturi de linte si niste morcov taiat marunt (sau ras), niste telina, un pic de pastarnac si folositi apa. Este un surogat acceptabil pentru supa de legume si va scapa de traditionala supa la cub (pe care eu o evit pentru ca are prea multa sare).

Pe acelasi principiu o cutie de fasole si niste bacon devin un pranz tentant, gata in maxim 45 de minute. Orez fiert si apoi aruncat in tigaie cu ceapa, mazare, ardei si ceva ciuperci si iata un pranz perfect. Daca sunteti fani de wok sunteti la 10 minute de munca distanta de un pranz ca la Wu-Xing. Tot ce va trebuie este un pic de curaj si imaginatie. Incercati sa intelegeti retetele pe care le cititi si sa invatati principiul din spatele lor. La urma urmei daca-i dai unui om un peste il hranesti o zi, dar daca il inveti sa pescuiasca il hranesti o viata (nu stiu cine a zis asta, dar era un motto al unei carti de “Proiectarea Sistemelor Informatice” din facultate; legatura nu am inteles-o niciodata). Folositi moderat sarea. Sarea da numai un gust – sarat. Puneti mai putina sare si mai multe mirodenii – plante aromatice uscate, piper de toate culorile, chimen, praf de ghimbir, coaja de lamaie…

Pe final…

Puteti avea o pauza de masa mai buna decat acum. Puteti sa nu mai mancati mancare rece, facuta prost, prea sarata (”fanii” ciorbelor de la Yuppies din Dimitrie Pompeiu stiu despre ce vorbesc) si prea scumpa. Este foarte simplu sa va faceti viata mai usoara, si sa nu va complaceti si sa nu sacrificati sanatatea fizica si mentala de dragul comoditatii.

…si acum de bine ce m-am laudat am ramas in pana de idei, asa ca le astept de la voi. Ce sa iau si eu maine de mancare la birou?!