Trec printr-o perioada de anti-gatit. O fi de la caldura? O fi de la cooking-fatigue (tm, eu am inventat termenul)? Normal, in momentele astea parca ai manca ceva dar parca n-ai gati tu ca doar n-o sa fii dement sa te coci in bucatarie cand afara-s 33 de grade… si uite asa te intorci la gustari de demult.
Hai, recunoasteti ca va place foitajul. Sa-mi piara mie nasu de clown daca am auzit pe cineva vreodata zicand “bleah, saleuri cu chimen” sau “ce scarbosenie, fundite cu mac”… Toata lumea adora foitajul clasic, sfaramicios, care te umple de frimituri si de vinovatie ca-l indesi in gura. Ah, cati foodiez nu vor sa-l faca ei acasa, sa munceasca ei jumate de zi… sa ia foaia de aluat de la 5cm grosime si s-o faca de 5mm, toate fara masina de turat (si trebuie facuta operatiunea asta de patru ori copii, va urez succes!). Dupa ce am vazut asta facandu-se in patiserie am zis ca eu nu voi face in veci asa ceva. Foile Bella sa traiasca. Speaking of which…
 In primul rand i-am se zis tort pentru ca este in straturi. E drept, straturile intre ele nu se leaga decat cu… pasiunea bucatarului dar asta e dupa virgula – e in straturi, e tort. In al doilea rand i-am zis tort pentru ca este facut in forma tort (ceea ce nu e neaparata nevoie dar hai sa respect ideile altora pana la capat). In al treilea rand se face cam asa…
 In sfarsit am terminat. Curs, practica, examen si pac! sunt oficial bucatar – de fapt… “bucatar calificat”. Acum ca stau afara si ma uit cum ploua incerc sa-mi leg doua ganduri ca sa pot sa va descriu si voua experienta. Nu stiu cat o sa-mi iasa data fiind somnolenta care ma inconjoara, recenta tumba cu bicicleta si o stare generala de “lene intelectuala”, dar am sa incerc…
 Reteta asta este din ciclul “Amintiri de acu cateva saptamani cand am vrut eu sa gatesc dar n-am avut chef sa pun pe site pozele si reteta”. Mai am niste poze ratacite pe hard cu diverse retete care n-au ajuns pe site, asa ca sa nu va mire daca va mai loveste cate un “vintage” din asta. De parca ati sti voi ca am gatit-o acum trei saptamani .
Acum ceva vreme s-au infintat niste invitati la mine cu gand sa-mi devoreze preparatele pe care abia asteptam sa le gatesc. Eram cam dupa prima luna de practica si aveam o mancarime in tigaie (hmm… expresia e trademark, daa?) de numa’ numa’. Pe langa asta, fix in momentul in care imi incepusem dieta mi-a cazut sub ochi reteta de meaballs-pasta preparata de Jamie Oliver intr-unul din episoadele lui “Oliver’s Twist”. Acum ca mi-am potolit organismul si pot sa mananc orice (dar moderat) am zis ca nu se poate sa las negatita o asa minunatie decadenta.
Si am purces…
 lovely_assistant: Aaaa, ai zis ca-mi faci roast-beef!
Eu: ?… am zis?
lovely_assistant: Da, ai zis. Sa fac sandwitch-uri cu el.
Eu: Pai daca am zis… am zis. Ia si tu maine niste carne de vitel. Vezi sa nu fie rosu-aprins asa, te pricepi tu…
(a doua seara)
lovely_assistant: Uite, ti-am gasit rasol alb, e bun.
Eu: Pai… e bun, las’ c-o iesi ceva.
Si sa va zic ce-am facut cu el…
 Acum doua saptamani v-am lasat cu un scurt update zicand ca urmeaza o perioada “de foc” – stagiul in bucataria calda. A urmat, intr-adevar, un stagiu intre plite, gratare si sosuri, dar si un stagiu vesel (aici m-a nimerit) intre torturi, fursecuri si prajituri. Mai mult de atat, ca sa pot sa si fac ceva bucatarie mi-am aranjat la serviciu sa vin dimineata in restaurant, chestie care a fost extrem de benefica pentru experienta mea de “practicant” (sarumana, sefu, sa traiti!). Sa le luam pe rand…
 Stiu, au trecut doua saptamani si n-am mai dat niciun semn de viata. Am promis ca scriu saptamana trecuta si nimic. Stiti de ce? N-am avut niciun chef! Am fost la munte, m-am simtit bine, am lenevit, am mancat, NU am gatit… Acum, dupa doua saptamani de “practica in productie” a venit momentul sa impartasesc si cu altii cum a fost.
Poate stiti ca orice bucatarie de restaurant ar trebui sa fie cel putin impartit in doua – bucatarie calda si bucatarie rece. Motivele diviziunii nu cred ca trebuie sa vi le explic eu – nu lucrezi salate reci langa gratarul incins, nu pastrezi cinci farfurii de antreuri reci pe masa calda, chestii de bun simt. Eu am fost “alocat” in bucataria rece, acolo unde sunt aproape constant 23 de grade si adie un usor vanticel de la venilatorul din tavan. Urmeaza povestea…
 Am vorbit, am semnat, mi s-au luat masuri, mi s-a dat vestiar. “Aici sunt dusuri, aici e croitoria, hainele se spala zilnic, pantalonii poate odata la doua zile. Incaltari usoare, saboti de preferat. Asta e cantina personalului…”. Holuri intortocheate, plite imense, hote, “stati sa vedeti la 40 de grade afara cum e”, grill cu 15 piepti de pui.
De luni incep “practica in productie”. Pe de-o parte d-abia astept practica asta, pentru ca este singurul lucru pozitiv cu care plec de la acest curs (diploma nu ma intereseaza decat ca sa ma dau mare ) si pentru ca sunt convins ca voi avea foarte multe de invatat si va fi o experienta inedita pentru mine. Pe de alta parte ma gandesc cu groaza cum sa impac bucataria si serviciul.
…si pe de alta parte nu stiu cat timp o sa mai am sa scriu pe aici altceva in afara de impresii (de care o sa fie destule ca eu is usor impresionabil ).
Urmariti interviul de la 0:55. Sper din tot sufletul ca tanti aia sa nu fie formator la Bella Italia.
(am dat peste interviu cautand-o pe fata de la ProTV. Angel radios, daca esti pe receptie sa-mi scrii!).
 Prima oara am agatat reteta de undeva de pe net si mi-am zis “trebuie sa fac si eu”. Apoi vad ca si CevaBun are ceva de zis despre “mancare in plic”. Deja toate semnele imi ziceau sa ma apuc sa-mi fac un peste in plic, ornat cu diverse legume, mai ales ca se face extrem de rapid – perfect pentru mancarea “de a doua zi”…
|
|
