Grilled cheese sau ce mancam cand e frig si urat afara si ne doare capul…

Vineri a fost o seara speciala. Cu ocazia unei reuninuni ad-hoc (chestii care se tot intampla si la care eu nu ajungeam din varii motive) mi-am revazut unii colegi de clasa din liceu, oameni cu care m-am vazut rar si cu care am vorbit si mai rar. Nu sunt genul de nostalgic si nici nu cred ca perioada liceului a fost “cea mai frumosa din viata mea” (cea mai frumoasa perioada din viata mea este acum, de fapt…) dar mi-a facut mare placere sa ma intalnesc si sa vorbesc cu oameni de care nu mai stiam nimic. Unii s-au schimbat radical, unii au ramas neschimbati, iar unii m-au surprins prin faptul ca… imi citesc blogul.

Cum nu se putea altfel totul a fost garnisit cu ceva mancare si mai multa bautura, fapt care a dus la traditionala durere de cap. Nu zic c-a fost vinul prost, dar nici nu l-as lauda foarte mult. De asemenea cam tot locul mi-a parut overrated (Tibi, data viitoare alegem si noi ceva mai sincer decat “hanu berarilor”?!) iar mancarea nu arata foarte atragator pentru pretul pe care-l afisa. Din fericire buna dispozitie a recompensat din plin, asa ca am ajuns acasa pe la 3 dimineata numai ca sa descoperim ca era curentul luat. Deh, furtuna…

A doua zi ne-a intampinat cu un cer plumburiu si un vant jilav care ne improsca din cand in cand cu ceva ploaie. Stand si privind afara la vremea cainoasa o voce mi-a rasunat in cap: “I want grilled cheese!” (inside joke). Este gustarea perfecta atunci cand vrei sa zaci in capul patului (sau un fundul canapelei), sa te uiti la film si afara sa bata vantul si sa fie urat. Este un fel de a “arata degetul” vremii care se chinuie sa te faca sa te simti mizerabil. Este scutul tau impotriva depresiei de iarna fara zapada. Daca ai si pe cineva care sa-ti cante Soft Kitty si sa te mangaie pe piept…

Partea frumoasa a unui “grilled cheese sandwitch” este faptul ca iti trebuie numai trei ingrediente – unt, paine si branza rasa. Binenteles, totul se poate transforma usor in “gourmet snack” daca incepem sa adaugam branza albastra, fructe confiate, rosii uscate si alte minuni. Eu m-am intors de la cumparaturi cu niste cheddar, niste branza cu mucegai “nobil”, un amestec de condimente “cajun” ( I <3 Auchan! ) si o tigaie grea de fonta.

Pentru trei portii (adica trei sandwitch-uri) am folosit cam jumatate de calup de branza cheddar rasa, trei sferturi de pachet de branza cu mucegai, un pic de condimente cajun si, pentru partea “iute” a familiei – o lingurita de “Dulce de iute” de la Radu, un condiment ce nu trebuie sa lipseasca din casa niciunui iubitor de iuteli. Pe langa toate astea am folosit niste unt si niste toast English Bread de la Snack Attack, marca agreata de Bucatarul Vesel (nu cumpar des toast, dar atunci cand cumpar ma asigur ca e de la Snack Attack).

Procesul de fabricatie este destul de simplu – punem o tigaie la incins, pe foc (nu ne trebuie ulei sau alte grasimi, o sa vedeti de ce). Ungem doua felii de paine cu unt. Asezam o felie de paine cu untul in jos in tigaie, dupa care presaram pe ea branza rasa, branza cu mucegai, condimentam cu ce vrem noi, mai adaugam stafide, caise, nuci, ce ne trece prin cap. Deasupra asezam cealalta feli de paine cu unt, dar cu untul in sus. Lasam cam doua-trei minute sa sfaraie, dupa care intoarcem sandwitch-ul cu o paleta. Simplu, nu?! Repetam pentru toate sandwitch-urile.

Se consuma tolanit pe canapea langa persoana iubita, cu ochii la film si inima linistita.

Pofta buna!