Basel si mancarea…

Elvetia este o tara mica. O consecinta a acestui fapt este si ca Basel, al treilea oras ca marime, este un oras mic. Aruncat pe doua maluri are Rinului, la granita dintre Elvetia, Germania si Franta, Basel este un orasel plin de tramvaie, biciclisti si oameni civilizati. Plictisitor.

Am petrecut o saptamana in aceasta urbe, vizitand si ceva restaurante unde am incercat sa ma dedau (din nou) la specialitati elvetiene. Din toate aceste experiente (nu foarte multe la numar), iata trei episoade:

Carnatul cu sos ce ceapa caramelizata

Prima seara, dupa o calatorie stresanta (pentru ca din seria panica si pentru ca avion) am poposit la ursu maro, in piata picioarelor goale*. Dupa o runda de bere bruna la care n-am putut sa asortez nicio tigara (damn you, EU regulations!) am sosit imediat mancarea, sub forma preparatului mentionat.

Carnatul tipic bavarez – fiert si apoi perpelit pe gratar ca sa ia culoare, sosul de ceapa caramelizata – un deliciu, iar portia de rosti aferenta era… nu ca alt rosti pe care l-am mancat in Elvetia.

carnat

~19CHF

Mancarea chinezeasca din usa magazinului

Nu poti sa mergi intr-un oras fara sa incerci mancarea de pe strada. Mancarea “de taraba” este definitorie pentru cultura oricarei zone – fie ca vorbim de saorma neaosa, de donerul turcesc, de bratwurstul nemtesc sau de senvisul cu somon din Paris, mancarea de pe strada defineste omul modern – e gata in 5 minute, e mancata in fuga, din ambalaj si este raspunsul cel mai usor de dat stomacului care iti bate in teava. In cazul Baselului mancarea de pe strada se imparte in doua – chinezeasca si turceasca.

In usa unui magazin de haine chinezesti sta un chinez cu o taraba portabila alcatuita dintr-o masa calda plina de chauffing dishes (termeni tehnici, bitches!) si un rice cooker. Taraba era plina de mancare cum n-ai sa vezi pe la producatori autohtoni plini de fite – aspect de tocanita, arome exotice si gust exceptional. O portie de vita cu sos iute si paste chinezesti sunt mai mult decat indestulatoare pentru o masa de pranz.

chinez

~16CHF

Inghetata de lackerli

Lackerli este un produs original al Baselului (alaturi de Heidi, dar asta e o referinta obscura pentru ca nu toata lumea a citit cartea). Este un biscuit aromat care aduce foarte mult cu turta dulce, si din care mananci de spargi. De ce? Pentru ca este bun – alaturi de cafea, de ceai, de tarie, lackerli este pur si simplu ceva bun (7,50 CHF o punga in supermarket; 20+ daca vreti homemade).
Tinand cont de cele de mai sus, inghetata de lackerli este ceva natural. Cremoasa, racoroasa, cu arome de sarbatoare si de orasel micut, de Craciun si de acoperisuri acoperite de zapada (bat campii – in Basel ninge destul de rar).

inghetata

Nu stiu cat a costat pentru ca nu am platit eu.

Capcane si alte mentiuni:

– “Sausage salad” este o salata, dar capcana este “sausage” – aparent la ei si parizerul este “sausage”
– la Mr. Pickwick singurul fel care merita mancat este nachos. “Sausage sandwitch” este ceva scarbos. Berea este buna ( ~10CHF orice bere)
– “Vapiano” este un impinge-tava italienesc in care se mananca foarte bine – ~21CHF o pizza, printre cele mai bune mancate de subsemnatul (nu, n-am fost in italia)
– Donerul turcesc de la ei este de 10 ori mai bun decat saorma noastra.

Pofta buna!

__

* Zum Braunen Mutz, in Barfusserplatz.

Adauga un comentariu