Unele emisiuni culinare sunt penibile…

Urmaresc emisiuni culinare la fel ca orice om – atunci cand apuc. Din diverse motive ajung sa ma uit destul de rar la televizor asa ca nu sunt la curent cu emisiunile, prezentatorii, felurile de mancare etc. Mi s-a intamplat insa acum vreo trei zile sa ajung langa un televizor care era pus pe Paprika TV si… am ras un pic.

La Paprika ma mai uit cand si cand, amuzat fiind de tonul celor care dubleaza si de traducerile usor penibile (scallops inseamna escalop, stiati asta?!). N-am retinut niciodata vreo reteta, dar totusi am putut sa apreciez show-ul – retetele sunt cat de cat originale, gazdele sunt antrenante (chiar daca uneori au niste ranjete false), iar invitatii stiu sa se comporte in fata camerei. Intr-un cuvant – se face TELEVIZIUNE.

…si a inceput si o emisiune romaneasca. Undeva intre “Gordon dupa gratii” si “Gradina lui Jamie” s-a strecurat o emisiune al carei nume nu mi-l amintesc foarte clar, dar sigur apareau cuvintele “gatit” si “vedete” (“Sa gatim cu vedete”?!). Inca din start totul prevedea caderea pe apa Sambetei – gazda era costumata intr-o rochie de seara, cu manecile atarnand peste toata masa. Musafira emisiunii era o “vedeta” care aparent manca “sanatos” pentru ca s-au decis sa gateasca “sanatos”. Si ce altceva poate fi mai sanatos decat un… risotto? Am devenit brusc atent, pentru ca eram extrem de curios sa vad cum arata un risotto “dietetic”. S-au pus niste legume la calit, in ulei de masline. Ni s-a explicat ca in mod normal trebuia sa fie unt, dar uleiul de masline e mai “sanatos”. Musafira amesteca mecanic in legumele care se “caleau” intr-o tigaie imensa, in timp ce gazda, maturand cu manecile rochiei tocatorul, se agita sa condimenteze o supa in care urmau sa fiarba ravioli (“dietetic”, da?!). Peste legumele din tigaie a aparut brusc si niste orez, ca doar d-aia e risotto, nu? Musafira continua sa amestece mecanic, gazda trancaneste nimicuri, mancarea se face molcom. Intre timp peste orezul cu legume se adauga niste supa de ceva (am uitat daca era pui sau legume), iar niste ravioli apar si ele de niciunde si sar voioase in… supa de legume. Aparent e mai cool asa. Orezul continua sa se gateasca incet, gazda continua sa mature cu manecile, musafira sta intepenita si zambeste apatic. Cumva gazda isi da seama ca ravioli s-au fiert si ia oala de pe foc (nu ia ravioli din oala, retineti!) si o pune de-o parte, in timp ce se apuca sa faca un sos cu ceva unt si niste parmezan (iarasi, “dietetic”).

Finalul a venit brusc, fara ca vreuna din cele doua “bucatarese” sa guste mancarea, sau cel putin eu nu am vazut asa ceva (probabil ca atipisem, cine stie). M-am potolit din ras si mi-am zis ca este imposibil ca asa ceva sa intre pe post si sa se cheme “emisiune culinara televizata”. Toata emisiunea a fost dominata de multa liniste, gazda n-avea nicio legatura cu bucataria, iar musafira era la fel de antrenanta ca o usa de lemn lacuit. Replicile dadeau p-afara de penibil, iar mancarea “dietetica” a fost un mare fiasco – o portie imensa de orez cu legume, trecut la rubrica “risotto” (news flash: nu orice mancae cu orez se numeste risotto) si un maldar de “ravioli” acoperit cu un sos care avea un aspect dubios.

Nu stiu cine a facut emisiunea, nu stiu cine o plateste pe tantica aia sa-si fluture manecile, dar am un singur sfat pentru ei, venit de la un om care este in stare sa aprecieze o emisiune culinara: lasati orice faceti in momentul asta, iesiti afara din birou si duceti-va sa beti o bere pe banca in parc. Dupa ce ati terminat berea puteti sa incepeti sa va ganditi la ce gen de emisiuni vreti sa faceti, ca la astea culinare sigur nu va pricepeti!

Pofta buna!