Bucătarul Vesel

Sunt un muncitor “de la 9 la 6”. Am scaunul meu, am laptopul meu, taskuri, meetinguri, proiecte de facut, aplicatii de programat. De asemenea, am si pauza mea  de pranz, aceast prilej nesperat pentru unii de a devaliza diverse cantine dubioase de prin zona unde lucrez (contrar aparentelor lumea se respecta – la pranz se mananca la restaurant). As putea numara acum vreo patru restaurante tip “impinge tava” unde o masa de pranz are pret de “Carul cu bere” si calitate de “la ma-sa acasa”. Zi de zi se umplu de oameni care imping tavile de-a lungul galantarelor pline cu mancare cu aspect dubios, care nici macar fata comerciala nu are. Zi de zi acesti oameni se plang ca mancare e proasta, dar zi de zi revin in acelasi loc, doar ca sa se planga din nou. Nu neg ca am facut parte si eu din aceasta masa de oameni – zi de zi luam o pauza de masa, mancam o mancare care imi placea mai mult sau mai putin, apoi ma intorceam la munca mea mirosind a cantina cu unica satisfactie ca am “bagat ceva la ghiozdan”.

Citeste mai departe ca-i interesant…