Tag: masline
Spuma de ton…
A fost un week-end greu. Vineri seara am avut (multi) prieteni in vizita prelungita pana la orele diminetii. Sambata noaptea am petrecut la o nunta. Ambele evenimente au fost marcate de un consum moderat (yeah, right 😉 ) de alcool asa ca nu e greu de imaginat oboseala si lenea care ma apasa in aceste momente. Cu toate astea tot am gasit puterea sa fac ceva in care sa inmoi niste paine de casa in timp ce ma uit la film. Ladies and gentlemen – spuma de ton…
Paine…
Pur si simplu n-am mai avut chef. Mi se luase de gatit, mi se luase de degustat, de citit… Revistele culinare le ignoram, blogurile culinare ma calcau pe nervi, bucataria ma deprima. Uram persoanele care asteptau de la mine sa le “gatesc ceva ca-s calificat”. Tot ce-am facut doua luni de zile a fost sa perpelesc niste vinete si ardei, sa ratez de doua ori falafel, sa ma enervez pe blenderul stricat ca nu pot sa fac humus… si cam atat. Painea o faceam la masina si n-o mancam pentru ca nu-mi place cum iese in general. Masa de pranz o luam pe te miri unde si de cele mai multe ori era mediocra. Cutitele au inceput sa nu mai taie… tigaile si cratitele au inceput sa zaca nefolosite. Bucataria cazuse in paragina…
Ieri dimineata, pe cand rontaiam o coaja de paine facuta la masina, dreasa cu niste oregano uscat am avut o revelatie – E NASPA! Am lasat painea jos, am aruncat vasele in chiuveta si am plecat la birou cu un singur gand: “Diseara imi fac eu painea mea”…
Cu ton, cu masline…
Mi s-a atras atentia ca mi-am cam neglijat cartea de bucate. Nu tu scris, nu tu semn de viata, chiar asa… Ce blogar culinar de top vreau eu sa fiu daca nu ma urnesc sa prestez texte? Am oftat, mi-am zis “da ma, bine, bine, scriu”, stai sa vad ce mai fac zilele astea. Asadar: Seara se cobora sinistru peste oras, estompand paragina bulevardului si ascunzand privirii muritorilor craterele si gropile aparute peste noapte. Mergeam spre statia de metrou cu nasu in pamant si cu gandul aiurea. In capul meu, razbatand printre ganduri despre serviciu, deadlines, documente, femei si sex, suna o intrebare: “Eu ce… citește tot
Roşii. Măsline.Busuioc – o reeditare…
Nu ş’ cum vine de se face că prima zi de primăvară a fost pentru mine o zi de rahat. Pe lângă faptul ca am uitat să predau de dimineata marţişorul tradiţional către “the lovely assistant”, m-am trezit cu capul greu, am uitat “indexu’ de apă” acasă, am nişte dureri interesante în cap şi mi-e somn de mor. Şi mai trebuie să stau şi până la 8 la muncă.