|
|
Eu sunt Crevetele. Crevetele Vesel. Stateam cu amicii mei mai putin veseli decat mine, impartind aceeasi punga in congelator. Radeam, glumeam, povesteam din copilarie. Nu sunt foarte multe de facut atunci cand esti intr-o punga la gheata. Cateodata stateam si ne intrebam ce-o sa se intample cu noi. Oare o sa ne tavalim in ulei incins in tigaie? Oare o sa petrecem o noapte intr-o baie de saruri si ierburi cum am mai auzit povesti? Oare o sa ne lafaim pe un pat moale si aromat de orez sau o sa ne incurcam in niste fire subtiri de spaghette? Brusc, intr-o dimineata, usa casei noastre s-a deschis si am fost trasi afara de acolo, scosi din casa noastra racoroasa si asezati intr-o sita cu o farfurie deasupra si lasati afara. Gheata se topea de pe noi, incepusem sa facem pronosticuri cu privire la cand va veni momentul. Eu personal mi-am gasit un loc mai aproape de margine si m-am uitat curios la ce urma sa ni se pregateasca…
Citeste mai departe ca-i interesant…
Prima oara am agatat reteta de undeva de pe net si mi-am zis “trebuie sa fac si eu”. Apoi vad ca si CevaBun are ceva de zis despre “mancare in plic”. Deja toate semnele imi ziceau sa ma apuc sa-mi fac un peste in plic, ornat cu diverse legume, mai ales ca se face extrem de rapid – perfect pentru mancarea “de a doua zi”…
Mi s-a atras atentia ca mi-am cam neglijat cartea de bucate. Nu tu scris, nu tu semn de viata, chiar asa… Ce blogar culinar de top vreau eu sa fiu daca nu ma urnesc sa prestez texte? Am oftat, mi-am zis “da ma, bine, bine, scriu”, stai sa vad ce mai fac zilele astea. Asadar:
Seara se cobora sinistru peste oras, estompand paragina bulevardului si ascunzand privirii muritorilor craterele si gropile aparute peste noapte. Mergeam spre statia de metrou cu nasu in pamant si cu gandul aiurea. In capul meu, razbatand printre ganduri despre serviciu, deadlines, documente, femei si sex, suna o intrebare: “Eu ce naibii mananc maine?”. Prin fata ochilor au inceput sa se perinde frigiderul gol, in care mai zac uitate doua cartoane de oua, un pic de branza, doua pachete de unt, un rest de salam si un borcan cu masline. Si doua beri. Imaginea camarii incepuse sa-mi joace prin fata ochilor, camara plina de faina, cartofi, paste, vin, Jameson, conserve de ton, borcane goale, pungi inghesuite, otet… Wait, rewind – conserve de ton? Cartofi? MASLINEEE?!?! Si atunci s-a aprins becul…
Citeste mai departe ca-i interesant…
Sam: Lovely big golden chips with a nice piece of fried fish Golum: Spoilin’ nice fish. Give it to us raw and w-r-r-riggling; you keep nasty chips
Lord of the rings – The two towers
Peşte crud. Da da, crud. Pescuit, livrat, cumpărat, tocat, mâncat. Ce poate fi mai simplu de atât ? Pentru unii – o delicatesă. Pentru alţii – o scârboşenie. Am să încerc să conving a doua categorie ca dracul nu e atât de negru.
Conform definiţiei (Wikipedia is accurate [citation needed])termenul de “tartar” defineşte un mod foarte complicat de a prepara carnea: se cumpără şi se toacă. Asta dă naştere la nenumărate posibilităţi de a ne juca cu mâncarea şi de a o prepara după pofta inimii. Singura chestie fixă în toate astea este pâinea prajită care nu trebuie să lipsească.
Inventar: am studiat atent frigiderul şi am descoperit un pachet de somon afumat, aflat încă in termen (minune mare). Am constatat lipsa acuta a somonului crud aşa că am purces la pescăria din piaţă să fac rost de unul. Acolo am rugat pe tanti să-mi taie vreo trei fripturele din el, la care tanti a replicat că “Va fi destul de greu că vedeţi, din cauza la omega trei ăsta (şi-mi arată firişoarele de grăsime) se cam strică la taiat. Eu încerc să ştiţi dar…”. Şi a încercat – nu i-au ieşit chiar nişte fripturici perfecte, dar nici nu m-a interesat acest aspect. Bonus, am primit un sfat de a-l face la cuptor “în folie de aluminiu, şi când vreţi să-l întoarceţi întoarceţi cu tot cu folie, ştiţi ? Să nu se strice că e foarte subţire felia, v-am zis”.
Odată ajuns acasă am ascuţit cuţitaşul meu pentru operaţiuni de fineţe şi am îndepărtat pielea şi oasele, lăsând în urma nişte cubuleţe rozalii, pline de “omega trei”. Toate astea, împreună cu somonul afumat, le-am tocat cât mai mărunt cu un cuţit astfel încât să rezulte… peşte tocat. Aş fi putut să folosesc maşina de tocat, dar asta ar fi stricat textura cărnii, şi aşa destul de fragilă (note to self: cumpără-ţi odată satâru’ ăla !).
Am lăsat tot amestecul la rece într-un castron acoperit până la ora mesei. Până atunci m-am tot gândit cu ce să-l asezonez. Caştigatori au ieşit: suc de lămâie, cremă de brânză, ceapă verde,
Citeste mai departe ca-i interesant…
..şi uite asa ai reusit si tu s-agaţi cevaaa. Băi, mie mi se pare prea tare chestia asta aşa că te felicit. Ce zici tu acolo ?! Vrei s-o impresionezi cu priceperea ta în ale bucătariei ? Păi şi… Aaaaah, *nu ai* pricepere. Băi uite, că-s io băiat bun, îţi prescriu o reţetă cu care s-o dai pe spate (la figurat bă, nu fii nesimţit) ca să-ţi mai crească un pic ratingul, poate prinzi ceva (he he)…
Cel mai important aspect al acestei reţete este să o pregăteşti cu demoazela de faţă, altfel pierde 60% din efect. Aşadar ochiu la mine, mâna pe pixceva de scris şi ia notiţe acolo:
Se ia un piept de pui fara piele şi os, se curăţă şi se taie cubuleţe – aici chiar nu pot să te ajut, chiar nu e mare filosofie. Roag-o pe mama ta sa te ajute dacă nu te descurci. Sau bate la un vecin, poate ştie el.
Se iau vreo 4 cepe verzi (nu ştii cum arată ceapa verde ? Google it !), vreo patru căţei de usturoi (p-ăsta îl dibuieşti după miros), o cutie de ananas conservat (sau poţi sa iei ananas proaspat şi să-l tai cu mânuţa ta dacă chiar vrei s-arăţi cât de skillos eşti), juma’ de ardei roşu (repetă după mine: ca-pi-a) şi nişte bulion (nu ketchup, ţărane !). La partea cu bulionu poţi să fii cu adevarat bio şi să decojeşi + toci propriile roşii, o să facă senzaţie. Îţi mai trebuie nişte ulei de măsline (mai de calitate aşa, să se vadă ca nu eşti vre-un zgârcit), sare, piper, sos de soia (este că d-ăsta n-ai ? marş la Mega Image şi cumpără, vezi că se gaseşte la raionul de chinezismeproduse etnice.). Îţi mai trebuie şi-o tigaie wok. Cum adica ce-i aia wok ? N-ai wok ?! Ia şi comandă de aici şi aşteaptă până-şi vine (asta dacă nu te grăbeşti, caz în care du-te la Metro, are acolo, 150 de lei. Ce, nu merită faraoanca 150 de lei ?)
Arunci un pic de ulei de măsline in tigaie şi-l laşi un pic la încins cât îi explici cu un aer important musafirei cum se va desfăşura procesul tehnologic. După ce simţi că s-a încins (uleiul, nu fii porc !) arunci puiul in tigaie, laşi 30 de secunde sa stea după care agiţi tigaia ca sa
Citeste mai departe ca-i interesant…
|
|
