Micul dejun al campioanelor – ouă româneşti…

Eşti un băiat de succes, ţi-ai atins toate “targeturile”, ai făcut chiar şi un “over-achievement” aşa că şeful te-a premiat… Ce mai, eşti în business. Cu toate astea să nu uităm că acasă te aşteaptă mereu o soţie (sau o prietenă) care a fost mereu lângă tine, a dormit cu perna ta în braţe când erai plecat in “teambuilding”, a stat singura la televizor cât tu faceai “overtime”, s-a plimbat singură cu copilul în parc cât tu erai “în deplasare de business”… Cu alte cuvinte te-a lăsat să-ţi vezi de cariera ei de succes. Ştiu, ştiu, profită şi ea (“ce mă, 10 zile la Paris cu shoping şi plimbare a fost gratis ?”) dar… chestiile astea nu fac doi bani la o adică. Sunt gesturi mult mai mici şi mult mai ieftine pe care poţi să le faci ca să-ţi arăţi recunoştinţa. Uite un exemplu…

Când vii tu seara de la “office” te opreşti la un supermarket şi iei o casoletă de ciuperci. Dacă tot eşti în zonă ia şi nişte muştar (nu neapărat Dijon, da ?) şi nişte ulei de măsline (tu probabil ai acasă dar n-ai de unde să ştii, că doar nevasta se ocupă). Ia şi un carton de ouă, să fii sigur. Să nu uiţi să iei pâine. Întotdeauna dă bine să arăţi că te interesează bucătăria casei.

A doua zi dimineaţă te trezeşti devreme, laşi “blackberryu” deoparte ca nu te-a făcut mama ta cu el in mână, şi purcezi la a pregăti micul dejun. Întâi te interesezi cum se fac ouăle româneşti – are Copolovici un articol perfect pentru tine. După ce te-ai documentat speli şi cureţi vreo patru pălării de ciuperci. Dai cozile la o parte, nu ai ce face cu ele acum, şi cureţi pieliţa pe de pe ciuperci.

Tai ciupercile în sferturi şi le pui la robot unde le toci până iese o pastă. O iasă ceva destul de dezgustător ca aspect dar nu te descuraja, eşti pe drumul cel bun.

Pui o tigaie la încins şi, când zici tu că arde, verşi pasta de ciuperci acolo. Nu pui ABSOLUT nimic peste pasta asta – nici ulei, nici sare, nici piper. Ştiu că sună tentant şi vrei să te dai creativ, dar mergi pe mâna mea de data asta.

Ai grijă din când în când sa mai mesteci ciupercile să nu se prindă prea rău. Scopul nostru este să scoatem absolut toată apa din ciuperci astfel încât să rămână o pastă uscată. Când deja nu mai iese apa din ele şi nu mai sfârâie – sunt gata. Scoate-le pe o farfurie şi uită de ele momentan.

Într-un castronaş pui doua lingurite de muştar şi vreo două linguri de ulei de măsline – le baţi bine până se transformă într-un sos omogen (felicitări, ai creat maioneză de muştar), după care asezonezi cu sare şi piper. Acum aşteptăm să se trezească soţia (da, acum poţi să citeşti un mail. Unul singur ! Alege bine !)

Când s-a trezit doamna şi tu ai pupat-o de “bună dimineaţa” e timpul să continui treaba. Tai patru felii de pâine (dacă ai o pâine ţărănească de casă ar fi excelent) şi le pui la prajit în tigaia cu grătar. Poţi să le pui şi la toaster, dar mie îmi place la nebunie cum iese pâinea la grătar. Când s-a rumenit pâinea o scoţi pe o farfurie şi o laşi să se racească.

Ăsta e un moment bun să încingi un pic cuptorul (50 de grade, nu mai mult) pentru că trebuie să păstrăm totul cald. Ungi o feliile de pâine cu maioneza de muştar după care ungi pe deasupra cu pasta de ciuperci.

Pregăteşti ouăle aşa cum ai citit pe site-ul de ţi l-am dat mai devreme şi, când scoţi oul din oală, aşează-l cu grijă pe felia de pâine unsă cu muştar şi ciuperci. Stinge cuptorul, bagă farfuria acolo să stea la cald şi pregateşte următorul ou. Repeat as needed.

Când totul e gata cheamă-ţi dulceaţa de soţie la masă. Presară un pic de verdeaţă pe fiecare ou ca să dea bine şi serveşte-ţi nevasta. Nu uita de cana de cafea (ai facut cafea, nu ?).

Poftă bună !