Gratarele lui Radu…

Duminica, 10 iunie, in timp ce 50% din populatia votanta a tarii transpira la cozile de la sectiile de votare, eu am avut onoarea sa transpir langa un gratar la evenimentul “Sunday Grilling” gazduit de Radu Popovici la Antique Bistro din Bucuresti.

Inca de la bun inceput am zis ca eu nu ma duc ca simplu spectator, ci ma duc sa dau si o mana de ajutor, ca sigur este nevoie. Din pacate obligatiile civice m-au intarziat foarte mult (da, a fost coada la vot) asa ca am ajuns cam cu o ora si ceva intarziere. Nu stiu cum se face ca am ajuns fix cand Catalina “KissTheCook” si prietena ei incepusera sa monteze niste rulouri de vinete cu ricotta, un antreu binevenit pentru un calator abia coborat din metrou. De asemenea, un chelner amabil mi-a potolit si setea cu un un Enira Rose, un vin excelent si care a mers la fix cu vinetele. Nu v-am spus ca eu de obicei stramb din nas la Rose-uri, nu?

…dar odihna s-a terminat repede, caci doar am venit sa pun umarul, nu sa stau pe margine si sa ma uit. Dupa ce am dat pe gat complet neprotocolar rose-ul de mai sus, am tras un sort pe mine, mi-am aranjat freza (note to self: data viitoare ia-ti o bandana la tine, ajuta enorm) si am inceput sa amestec bine de tot in risotto. Daca nu stiati ca se poate face risotto la gratar, atunci aflati ca se poate, la un gratar cam ca acesta (exista si variante pe carbune, cel la care am gatit a fost pe gaz). M-a uimit ca se poate transforma in 2 minute din gratar in cuptor si vice-versa, iar acest lucru a ajutat enorm la risotto – sa faci un risotto pentru 40 de oameni in 30 de minute e ceva totusi. Binenteles, am inspectat indeaproape “sculele” pentru ca am in plan o achizitie de genul asta.

N-o sa mai continui cu cum a fost la montat, cum m-am jucat cu torta ca sa rumenesc bacon-ul de pe muschiuletul de porc, cert este ca toata mancarea a fost buna, bautura la fel, iar de companie nu mai zic. M-am simtit extraordinar de bine, este un sentiment foarte fain sa gatesti, sa montezi si sa vezi cum iti pleaca farfuriile pline de sub mana “in sala”. Am sa trec la niste scurte concluzii:

Locul

Antique Bistro & Wines este intr-o zona linistita, pe Mihai Eminescu, la 10 minute de plimbare de statia de metrou de la Piata Romana. Are o terasa foarte frumoasa, intima, perfecta pentru o dupa-amiaza lenesa cu prietenii. Abia astept sa incerc si restaurantul standard, iar pentru asta cred ca voi face o incursiune cat de curand. Personalul a fost foarte amabil, nesfiindu-se sa faca refill constant la paharele de vin, ceea ce i-au ridicat mult in ochii “veselului” din mine. Interesant a fost ca pe toata terasa au incaput totusi vreo treizeci si ceva de suflete fara a ne calca in picioare.

Mancarea

Totul s-a gatit la gratar. Fara exceptie. Vinetele la gratar, muschiuletul de porc infasurat in bacon la fel, pieptul de rata idem. Nota speciala pentru pieptul de rata – cred ca este a doua oara in viata mea cand mananc carne de rata si pot sa zic ca mi-a placut la nebunie. A fost gatita intr-un fel special anume, pe placi de lemn de cedru si anin care au stat scufundate o noapte in vin rosu, ceea ce i-a dat o usoara aroma de afumat. Nu mai e cazul sa va zic si de Alira, care a facut rata sa alunece mai usor pe soseaua gatului. Daca ar fi ceva de comentat cred ca ar fi la desert, unde mi s-a parut ca frigaruile de fructe nu prea au beneficiat de gratar. Tind sa “dau vina” pe faptul ca erau taiate cam mare, ceea ce nu prea le-a permis sa se rumeneasca uniform, cu tot ajutorul “tortei”. Au fost bune si asa, acompaniate de un bulgare de smanatana aromata si inecate in proseco.

Evenimentul

Mi-a placut foarte mult formatul evenimentului, genul de manifestare la care cine doreste poate sa dea o mana de ajutor. Doct ca de obicei, Radu ne-a povestit despre diversele ingrediente si arome care intra in componenta felurilor ce urma sa le mancam, toate astea in timp ce tragea cu coada ochiului la crevetii de pe gratar. Totul dadea impresia unui grup de prieteni care au umplut o terasa cu unicul scop de a se simti bine in jurul unei sticle de vin intr-o duminica de vara.

Cam asta a fost, sper sa pot participa si la urmatoarele evenimente din seria “Sunday Grilling” tot in calitate de ajutor (daca ma mai primeste Radu) pentru ca nu este nimic mai frumos decat sa ajungi acasa obosit, dupa ce stii ca ai contribuit la bunastarea duminica a 40 de oameni.