…asa ca mi-am facut rost de niste fasole la conserva, nu mai tine mine fix de care, dar era ceva de la Divella. Nu m-a multumit foarte mult asa ca data viitoare am sa folosesc fasole proaspata. Mai departe am mai avut nevoie de niste varza chinezeasca (sau “napa cabbage” cum ii zice pe la ei) pe care o aveam gata tocata marunt de la o salata ce-o mancasem c-o zi inainte; 4 frunze mari tocate marunt au fost de-ajuns. Mie imi place varza asta pentru ca e undeva la granita intre varza noastra si salata si se preteaza foarte bine la gatit rapid (sa vedeti la wok cum iese, o nebunie). Pe langa varza asta am mai avut si niste spanac tanar (se vede ca  de fapt am facut curat in pungile din frigider, nu?), o ceapa, patru catei de usturoi si doua tulpini de telina, vreo cinci felii de bacon. Eu am avut bacon de la Campofrio, va recomand calduros sa-l ocoliti cand il intalniti, asa am sa fac si eu data viitoare.

Primul pas a fost sa rumenesc bacon-ul in tigaia de fonta. Cand s-a rumenit bine l-am scos si am pastrat grasimea pe care am lasat-o, la care am mai adaugat o lingura de ulei de masline.

Al doilea pas a fost sa toc ceapa si usturoiul marunt si sa le calesc rapid in grasimea lasata in tigaie. Peste ele am adaugat varza tocata marunt si frunzele de spanac tanar si le-am lasat sa se inmoaie, amestecand din cand in cand ca sa prinda gust uniform. Cand s-au inmuiat le-am scos si pe ele peste bacon.

Al treilea pas a fost sa mai pun o lingura de ulei in tigaie si sa o las la incins, dupa care am pus fasolea scursa bine. Aici mi-am dat seama ca estimat gresit cantitatea de fasole si ca pentru doua portii ar trebui… doua cutii.

Citeste mai departe ca-i interesant...

Pauza este exact ce-i spune numele – o pauza. Este acea perioada de timp in care poti sa te asezi la masa si sa mananci linistit, asa cum prescrie doctorul. La sfarsitul acestei perioade de timp trebuie sa fii… relaxat. La ce e buna pauza de masa daca jumatate din ea ai petrecut-o intr-o coada la restaurant? Sau in trafic spre / dinspre “mall”? Sau in fata calculatorului in timp ce ingurgitezi un sandwitch? Cam atunci cand am inceput sa-mi pun intrebarile astea am hotarat sa-mi iau mancare de acasa.

La inceput a fost destul de greu pentru ca pierdeam constant lupta cu lenea. Sa vii acasa, sa faci de mancare, sa speli vase – stresant, nu gluma dar, dupa cum zicea un site care mie imi place foarte mult, este greu pana devine un obicei. Fara sa vreau mi-a intrat in obicei sa ma gandesc “eu maine ce mananc” inca dinainte de pauza de pranz. A devenit ceva banal sa rasfoiesc printre bookmarks si sa incerc o reteta, sau sa pornesc una de la zero. Am inceput sa gandesc retete cat mai rapide, astfel incat sa nu petrec mai mult de ora in bucatarie. Seara este momentul in care stau cu prietenii, cu persoana iubita, ma uit

Citeste mai departe ca-i interesant...

NU! Ia mana de pe salata! Nu ai voie sa mananci salata! Sa mananci salata la pranz intr-o duminica e un sacrilegiu. Duminica e zi de odihna si pot sa pun pariu ca pana si Creatorul a mancat ceva ca lumea in loc sa rontaie ierburi crude precum caprele pe care abia le-a creat. Esti mai bun decat “salata savuroasa cu dressing electric”! Nu conteaza ca afara e iarna, o sa mananci niste paste de primavara. Unii mai scortosi le-ar spune “Pasta primavera” dar nu cred ca putem sa le dam un nume. Sunt pur si simplu paste cu niste legume. Niste paste… primavaratice.

…pentru care iti trebuie asa: paste (logic) cappelini nr. 1. Sincer, poti sa pui orice atata timp cat este din familia spaghetti/spaghettini/bucatini. Important e sa se “incurce” legumele intre ele. O capatana de broccoli. Trei fire de praz. Un morcov. Un dovlecel. O nuca de unt. Sare, piper, un pic de cimbru, ardei iute pisat – astea-s de la sine inteles.

Ce facem cu cele de mai sus? In primul rand spalam si tocam marunt prazul si morcovii. Dovlecelul il spalam si-l tocam cuburi. Broccoli il blanșăm – pentru asta facem asa: pune apa cu sare la fiert intr-o oala si pregatim inca un recipient cu apa rece-gheata. Cand apa da in clocot aruncam broccoil inauntru si-l lasam un minut – doua dupa care il scoatem si-l punem imediat in apa rece. Il lasam si acolo un minut si apoi il scoatem si-l scurgem, dupa care il rupem in buchetele mici. Nu arunca apa in care ai blansat broccoli,

Citeste mai departe ca-i interesant...

A fost asa: am alergat dupa niste cadouri. Da, asta stiu sigur, am batut targul de Craciun de la Sala Dalles, am cascat gura la toate prostiile, am studiat admirativ decoratiunile de la Tinker, am mirosit cafea… apoi parca am ajuns undeva intr-un mall cu gand sa cumparam cate ceva de la un hipermarket dar am intrat, am parcurs 3 metri si am facut stanga imprejur intrucat era imposibil sa mai iesi de acolo. Mi-aduc vag aminte ca am cumparat ceva cadouri apoi am ajung acasa ud pana la piele si obosit… Ah da, si apoi m-am apucat de facut mancare. Cred ca a mers cam asa:

UPDATE: Acum ca am scris tot si mi-am adus aminte ce-am pus in mancare, iata o lista de cumparaturi: 10-15 ciuperci curatate, o mana de mazare congelata (chiar o mana am luat, nu stiu cat face asta), patru fire de ceapa verde, patru catei de usturoi, doi morcovi medii dati pe razatoarea mare, o cana de orez salbatic, sare, piper, ardei iute, anason si doua linguri de zeama de lamaie.

Am luat o mana de ciuperci si le-am taiat felii, dupa care le-am fript pe uscat in tigaia de clatite (cel putin parca asa se vede din poza) pentru ca sunt mult mai bune asa. (voiam sa scriu ceva lung despre aroma intensificata de caldura si despre cum sa nu punem sare dar… pe bune, asta nu-i tratat stiintific).

Cat timp ciupercile se parleau la foc mic… ce-am facut?…Umm… ah, da, am luat niste ceapa verde (ca

Citeste mai departe ca-i interesant...

Reteta de mai jos am pregatit-o intr-un weekend lenes cand aveam chef sa mananc ceva… de toamna; ceva gatit indelung la cuptor, aromat, complicat. Aveam reteta de mult in “Favorites” dar abia acum m-am urnit sa o prepar. Fun fact – de obicei retetele care au o lista lunga de ingrediente sunt cele mai usor de facut. Asa ca… brace yourselves, asta are multe ingrediente.

In primul rand sa clarificam numele. Le-am zis sarmale pentru ca… asta sunt – carne invelita in foi de varza. Le-am zis “chinezesti” din cauza ingredientelor. Puteau fi la fel de bine japoneze, tailandeze, filipineze, indoneziene sau alte natii de prin zona aia (e rasism sa zic ca pentru mine toti sunt aproape la fel?).

Bun, ce ne trebuie? In primul rand ne trebuie carne – eu am pus cam 1kg de pulpa de porc. Nu va opreste nimeni sa puneti pui sau curcan dar mie tocatura de pasare imi pare fada. Pe post de varza am folosit o varza chinezeasca (sau salata chinezeasca) – se gaseste la Mega Image, marca agreata de Bucatarul Vesel. Mai departe mi-a trebuit cam 100g de orez integral, pentru ca din asta am avut – am descoperit ca important e sa fie ceva care leaga carnea, asa ca in loc de orez as putea pune niste bulgur sau quinoa (fusion, baby!!). Mai departe mi-au trebuit maruntisuri – un ou, sos de soia, zahar brun, otet de orez, ulei de susan, ghimbir, usturoi, ceapa verde (am gasit ceapa verde in piata, uraaa) si cam o ceasca de supa de legume. Multe, nu? Nu va faceti griji, nu e asa de greu.

Bun, avem ingrediente. Cum

Citeste mai departe ca-i interesant...

Acum ca ati deschis ochii si carnetelele cu notite luati de scrieti ce ne trebuie pentru aceasta fabuloasa reteta:

O ceapa de dimensiuni medii, patru catei de usturoi, un ardei iute, un morcovel ras (adica un morcov mic), vreo 500ml de suc de rosii si cateva rosii uscate. Cu astea facem sos. Mai departe o sa ne trebuiasca un pachet de 500g de tortelloni proaspete, vreo doi bulgari de mozzarella si o mana de parmezan. Ca si condimente ne trebuie o lingura sanatoasa de oregano si una de busuioc, ambele uscate.

Intai si intai, facem niste sos de rosii, c-asa ne plac noua tortellini – in sos de rosii. Pentru asta tocam marunt ceapa, usturoiul si ardeiul iute. Morcovii si rosiile uscate au fost optional, eu le-am pus ca “dau gust”. Rosii uscate se gasesc la Metro, 55 de lei un borcan de 3kg (in care sunt cam 1kg de rosii uscate – le mananci goale, pe paine, atat is de bune). Morcovul se rade pe razatoarea fina, rosiile uscate se taie marunt.

Sucul de rosii a fost furnizat de bunica mea, facut din rosiile proprii, crescute cu soare de Baragan si apa de ploaie (asta pentru eco nazis). Mi s-a zis sa-l consum pe ala de anu trecut ca trebuie sa soseasca un transport proaspat acum, asa ca m-am conformat.

Am calit cepa, usturoiul si ardeiul iute in doua linguri de ulei de masline, la foc mediu. Nu trebuie sa ardem ceapa, nici usturoiul si nici ardeiul. Daca va miroase a ars si continutul tigaii prinde o culoare maro – ati gresit, luat-o de la capat, noroc ca nu ati avansat prea mult. Daca va miroase a ars si continutul din tigaie arata ne-ars inseamna ca a) miroase de la vecini sau b) se arde altceva, caz in care va sfatuiesc calduros sa aveti grija de acel ceva pentru a evita eventualele accidente. Cand ceapa a devenit translucida (google it daca nu stiti ce inseaman “translucid”, desi imi place sa cred ca putinii mei cititori sunt inteligenti) adaugam morcovul rasi si rosiile uscate si le amestecam un pic, cat sa se acopere de ulei. Le lasam maxim un minut,

Citeste mai departe ca-i interesant...

Intai si intai fac rost de niste bacon. E drept, reteta originala nu continea asa ceva, dar "parca cu bacon ar fi un pic mai gustoasa" (am incheiat citatul). Apoi fac rost de doua canute de linte, aleasa, spalata, scursa. Toc pestisori o ceapa verde mai mare si supun aceluiasi chin si niste usturoi. Ar fi de folos niste supa de legume (cam doua cani). Putem pune si apa dar supa de legume este mai aromata.

Bacon-ul il frig in tigaie, pana cand ajunge aproape crocant, lasand toata grasimea acolo pentru ca o sa ne trebuiasca.

Dupa ce bacon-ul este aproape crocant, adaugam ceapa si ustoroiul si le calesc la foc mic pana cand ceapa devine translucida si se inmoaie. Apoi vine randul lintei sa se tavaleasca in tigaie, acoperindu-se de sucul lasat de bacon si de ceapa. O las si pe ea in pace vreo 2 minute…

…dupa care pun atata supa de legume cat sa depaseasca cu un deget amestecul, iar dupa 10 minute am gustat si am mai adaugat inca odata pe atat. Am repetat procedeul pana cand lintea a fost fiarta, iar totul a devenit "saucy, not soupy" (tm Mark Bittman).

De final, cam asa arata mancarea in sufertasul meu

Pofta buna!

PS: Mancand eu din minunea de mancare (da, a fost BUNA) mi-au venit in cap tot felul de idei de imbunatatire (idei care mi-au lipsit total la 11 noaptea cand am pregatit-o) cum ar fi: menta, chimen / chimion, marar (ok, recunosc ca m-am gandit, de

Citeste mai departe ca-i interesant...