Seara se cobora sinistru peste oras, estompand paragina bulevardului si ascunzand privirii muritorilor craterele si gropile aparute peste noapte. Mergeam spre statia de metrou cu nasu in pamant si cu gandul aiurea. In capul meu, razbatand printre ganduri despre serviciu, deadlines, documente, femei si sex, suna o intrebare: “Eu ce naibii mananc maine?”. Prin fata ochilor au inceput sa se perinde frigiderul gol, in care mai zac uitate doua cartoane de oua, un pic de branza, doua pachete de unt, un rest de salam si un borcan cu masline. Si doua beri. Imaginea camarii incepuse sa-mi joace prin fata ochilor, camara plina de faina, cartofi, paste, vin, Jameson, conserve de ton, borcane goale, pungi inghesuite, otet… Wait, rewind – conserve de ton? Cartofi? MASLINEEE?!?! Si atunci s-a aprins becul…

Am dat buzna in Piata Sudului fara speranta ca mai gasesc pe cineva pe la ora aia. Surprinzator, piata era destul de plina de intarziati cu “hai ia-o si p-asta sa plec acasa”. M-am plimbat aiurea printre tarabe, fara un scop clar.Ton-cartofi-masline. Pe tarabe imi faceau cu ochiul rosii, castraveti, ceapa verde, praz, ridichi, salata, spanac. Ton-cartof-masline. Waaait… rewind again. Ceapa verde?!

Fast-forward 30 de minute si iata-ma acasa in fata ingredientelor principale: o conserva de ton din cele doua ramase, cativa cartofi noi mititei, un pumn de masline verzi uitate de vreme in borcan si o legatura de ceapa verde proaspat achizitionata din piata.

Primul pas a fost sa spal bine cartofii si sa-i arunc intr-o oala cu apa rece.

Al doilea pas a fost sa desfac conserva de ton si sa o las la scurs intr-o sita, pentru ca nu exista multe lucruri pe lumea asta pe care le urasc mai mult decat tonul plin de apa din conserva.

Al treilea pas a fost sa ma duc sa frec menta vreo 20-30 de minute pana s-au fiert cartofii atat cat sa intre furculita in ei (nu vrem sa iasa piure totusi). Dupa ce-au fiert i-am scos sa se raceasca bine ca sa-i pot curata de coaja.

Cat s-au racit cartofii

Citeste mai departe ca-i interesant...