Pauza este exact ce-i spune numele – o pauza. Este acea perioada de timp in care poti sa te asezi la masa si sa mananci linistit, asa cum prescrie doctorul. La sfarsitul acestei perioade de timp trebuie sa fii… relaxat. La ce e buna pauza de masa daca jumatate din ea ai petrecut-o intr-o coada la restaurant? Sau in trafic spre / dinspre “mall”? Sau in fata calculatorului in timp ce ingurgitezi un sandwitch? Cam atunci cand am inceput sa-mi pun intrebarile astea am hotarat sa-mi iau mancare de acasa.

La inceput a fost destul de greu pentru ca pierdeam constant lupta cu lenea. Sa vii acasa, sa faci de mancare, sa speli vase – stresant, nu gluma dar, dupa cum zicea un site care mie imi place foarte mult, este greu pana devine un obicei. Fara sa vreau mi-a intrat in obicei sa ma gandesc “eu maine ce mananc” inca dinainte de pauza de pranz. A devenit ceva banal sa rasfoiesc printre bookmarks si sa incerc o reteta, sau sa pornesc una de la zero. Am inceput sa gandesc retete cat mai rapide, astfel incat sa nu petrec mai mult de ora in bucatarie. Seara este momentul in care stau cu prietenii, cu persoana iubita, ma uit

Citeste mai departe ca-i interesant...

Vacile de la ferma stau comod afara la aer si ne privesc destul de plictisite, chiar si atunci cand indreptam aparatul spre ele.

Copii au si ei parte de atractii pentru ca exista tarc special de vitei.

Laptele este proaspat si costa 3 lei litrul. Asta mi se pare un pic mai convenabil decat in magazine, probabil din cauza asta lumea lua cate 10 litri. Daca nu aveti recipient nu-i problema, se poate achizitiona de acolo – 50 de bani sticla de 1 litru, 1 leu sticla de 2 litri. Un pic de detalii tehnice: dozatorul inghite monezi si bancnote de pana la 10 lei, dar nu da rest. Noua nu ne-a primit o bancnota de 1 leu asa ca am luat numai de 5 lei lapte. Jumatate l-am pus la prins in canute de lut, iar jumatate l-am pus la pastrat.

…si asta ca tot a scris Bucataru’ Maniac despre lapte.

Pofta buna!

Mergeţi la magazinul vostru din piaţă şi luaţi cel mai ieftin sortiment de carne de pui – un combo de spinări, aripi, târtiţe care costa maxim 4 lei kg. Dacă cineva vă cere mai mult e jaf la drumul mare. Treceţi apoi prin piaţă şi luaţi un morcov, un pastârnac, o ţelina mică, eventual o “albitură” (rădăcină de patrunjel pentru amatorii de detalii) şi o legătură de pătrunjel. Luaţi şi-o ceapă dacă tot sunteţi acolo, deşi nu e obligatoriu. Felicitări, aveţi tot ce vă trebuie, acu’ hai să vedem şi cum.

Ajungem acasă, despachetăm tot şi facem inventarul – pui, morcov, ţelină, albitură, ceapă, pătrunjel. Buuuuun aşa. Curaţăm şi tăiem morcovul (în două, trei, nu contează, important este să ne încapă în oală); spălăm, tăiem, curăţăm ţelina; supunem albitura aceluiaşi tratament; ceapa nu o tăiem de tot, facem o crestătură “în cruce” ca să nu trebuiască să o alergăm prin oală pe urmă. Aruncăm toate astea în oala cu apă. Desfacem punga de pui, alegem trei… bucăţi (aripi, târtiţă, spate), le spălăm şi le punem şi pe ele în oală. Aruncăm un praf de sare în apă, punem la foc mic şi aşteptăm.

În timp ce minunea de supă fierbe mai trebuie spumată din când în când, aşa că n-o lăsaţi în plata Domnului. Fiertul durează în funcţie de cât o vrem de grasă – cu cât mai mult fierbe, cu atat mai mult devine mai grasă. Sincer, mi se pare chestie de “ochi”, aşa că atunci când e pe placul vostru aruncaţi înauntru firele de pătrunjel, opriţi focul şi puneţi in capac.

…şi cu asta aţi făcut supă de pui. Strecuraţi zeama şi felicitaţi-vă din inimă – tocmai aţi creat apa caldă. La ce putem folosi supa de pui ? Păi în primul rând am putea să o mâncăm, nu ? Fierbem un pic de fidea în ea, sau nişte găluşte. Apoi va fi baza a muuultor sosuri şi supe – lăsaţi zeama la răcit, puneţi-o într-o sticla sau borcan etanş şi bagaţi la frigider. Ţine o săptămână. Am auzit chiar de cineva care o

Citeste mai departe ca-i interesant...