|
|
Chestia asta e atât de simplă încât pur şi simplu nu ştiu ce să scriu la ea. Stau şi mă uit la monitor şi ma întreb… ce-aş putea să scriu ? Cum să-l fac pe onoratul vizitator să citească până la capăt ? Ce complot să inventez ? Frumos Piept de Pui închis în cuptor de către fiorosul Gust Fad şi salvat de Miere cu Muştar ? Clanul mafiot al Prânzului Plicticos ţinând prizonier pe Piept de Pui până când Miere şi Muştar, aceşti Starsky şi Hutch din bucătăria noastră, vin să salveze situaţia ? Ok, înainte ca totul să devina pateu, va zic direct…
Citeste mai departe ca-i interesant…
Viaţa unui cărător de sufertaş e grea să ştii. Deh, costă şi coolness-u’ ăsta de a nu mânca cu gloata la masă. Mergi spre casă cu casca in ureche, privirea in jos, mâinile adânc în buzunare şi te gândeşti “Oare mâine la prânz ce-o să am chef să mănânc ?”. Vezi prin faţa ochilor numai legume, fructe, nişte pui, o conservă de peşte, toate jucând o horă imensa şi cântănd “mănâncă-mă pe mine, eu sunt prânzuul tău”, ba la un moment dat apare chiar un cheesburger sexy care deschide un botic umed şi şopteşte lasciv “Gustă-mă doar… Nu te vei mai sătura” şi porneşte un dans lasciv împreună cu o shaorma focoasă aaaaaaaaaaarrrrrrrrrghhhhhhhhh ! Scuturi capul şi intri in supermarket scrâşnind din dinţi…
Citeste mai departe ca-i interesant…
Ca să nu stau să frec menta într-o zi aşa frumoasă cum a fost duminica asta (14 februarie adica… ziua cui ? nu ştiu, nu mă pricep, în fine) am hotărât că tre’ să mă duc musai la frecat de făină cu apă şi alte minuni în scopul declarat de a produce… pâine. Locul: Boutique du Pain. Ocazia: adunarea dată de Copolovici.
Citeste mai departe ca-i interesant…
Eşti un băiat de succes, ţi-ai atins toate “targeturile”, ai făcut chiar şi un “over-achievement” aşa că şeful te-a premiat… Ce mai, eşti în business. Cu toate astea să nu uităm că acasă te aşteaptă mereu o soţie (sau o prietenă) care a fost mereu lângă tine, a dormit cu perna ta în braţe când erai plecat in “teambuilding”, a stat singura la televizor cât tu faceai “overtime”, s-a plimbat singură cu copilul în parc cât tu erai “în deplasare de business”… Cu alte cuvinte te-a lăsat să-ţi vezi de cariera ei de succes. Ştiu, ştiu, profită şi ea (“ce mă, 10 zile la Paris cu shoping şi plimbare a fost gratis ?”) dar… chestiile astea nu fac doi bani la o adică. Sunt gesturi mult mai mici şi mult mai ieftine pe care poţi să le faci ca să-ţi arăţi recunoştinţa. Uite un exemplu…
Citeste mai departe ca-i interesant…
Ceapă, ceapă, ceapă, iute dulceagă, spaima stomacului, spaima colegului de birou, spaima omului care merge cu metroul la 8 dimineaţa. Companioana branzei şi a salamului Victoria, cititoare fidela a ziarelor muncitorilor în pauzele de masă, dulcea şi înlăcrimata ceapă. Cum or fi reuşit francezii să ridice la rang de artă prepararea acestei vegetale atât de… muncitoreşti ? Ia să dam citire de la Jamie Oliver cum se face “english onion soup” (staţi liniştiţi, şi aia “french” e la fel, am mâncat eu în Paris)
Citeste mai departe ca-i interesant…
Data viitoare când ajungeţi la raionul de condimente şi semipreparate din supermarket şi puneţi mâna pe un cubuleţ de supă concentrată daţi-vă o palmă. În viaţa voastră să nu mai luaţi cuburi d-alea de supă de pui, mai ales când este atât de uşor să faceţi supa voastră în casă. Adică faceţi aşa…
Citeste mai departe ca-i interesant…
Sam: Lovely big golden chips with a nice piece of fried fish Golum: Spoilin’ nice fish. Give it to us raw and w-r-r-riggling; you keep nasty chips
Lord of the rings – The two towers
Peşte crud. Da da, crud. Pescuit, livrat, cumpărat, tocat, mâncat. Ce poate fi mai simplu de atât ? Pentru unii – o delicatesă. Pentru alţii – o scârboşenie. Am să încerc să conving a doua categorie ca dracul nu e atât de negru.
Conform definiţiei (Wikipedia is accurate [citation needed])termenul de “tartar” defineşte un mod foarte complicat de a prepara carnea: se cumpără şi se toacă. Asta dă naştere la nenumărate posibilităţi de a ne juca cu mâncarea şi de a o prepara după pofta inimii. Singura chestie fixă în toate astea este pâinea prajită care nu trebuie să lipsească.
Inventar: am studiat atent frigiderul şi am descoperit un pachet de somon afumat, aflat încă in termen (minune mare). Am constatat lipsa acuta a somonului crud aşa că am purces la pescăria din piaţă să fac rost de unul. Acolo am rugat pe tanti să-mi taie vreo trei fripturele din el, la care tanti a replicat că “Va fi destul de greu că vedeţi, din cauza la omega trei ăsta (şi-mi arată firişoarele de grăsime) se cam strică la taiat. Eu încerc să ştiţi dar…”. Şi a încercat – nu i-au ieşit chiar nişte fripturici perfecte, dar nici nu m-a interesat acest aspect. Bonus, am primit un sfat de a-l face la cuptor “în folie de aluminiu, şi când vreţi să-l întoarceţi întoarceţi cu tot cu folie, ştiţi ? Să nu se strice că e foarte subţire felia, v-am zis”.
Odată ajuns acasă am ascuţit cuţitaşul meu pentru operaţiuni de fineţe şi am îndepărtat pielea şi oasele, lăsând în urma nişte cubuleţe rozalii, pline de “omega trei”. Toate astea, împreună cu somonul afumat, le-am tocat cât mai mărunt cu un cuţit astfel încât să rezulte… peşte tocat. Aş fi putut să folosesc maşina de tocat, dar asta ar fi stricat textura cărnii, şi aşa destul de fragilă (note to self: cumpără-ţi odată satâru’ ăla !).
Am lăsat tot amestecul la rece într-un castron acoperit până la ora mesei. Până atunci m-am tot gândit cu ce să-l asezonez. Caştigatori au ieşit: suc de lămâie, cremă de brânză, ceapă verde,
Citeste mai departe ca-i interesant…
..şi uite asa ai reusit si tu s-agaţi cevaaa. Băi, mie mi se pare prea tare chestia asta aşa că te felicit. Ce zici tu acolo ?! Vrei s-o impresionezi cu priceperea ta în ale bucătariei ? Păi şi… Aaaaah, *nu ai* pricepere. Băi uite, că-s io băiat bun, îţi prescriu o reţetă cu care s-o dai pe spate (la figurat bă, nu fii nesimţit) ca să-ţi mai crească un pic ratingul, poate prinzi ceva (he he)…
Cel mai important aspect al acestei reţete este să o pregăteşti cu demoazela de faţă, altfel pierde 60% din efect. Aşadar ochiu la mine, mâna pe pixceva de scris şi ia notiţe acolo:
Se ia un piept de pui fara piele şi os, se curăţă şi se taie cubuleţe – aici chiar nu pot să te ajut, chiar nu e mare filosofie. Roag-o pe mama ta sa te ajute dacă nu te descurci. Sau bate la un vecin, poate ştie el.
Se iau vreo 4 cepe verzi (nu ştii cum arată ceapa verde ? Google it !), vreo patru căţei de usturoi (p-ăsta îl dibuieşti după miros), o cutie de ananas conservat (sau poţi sa iei ananas proaspat şi să-l tai cu mânuţa ta dacă chiar vrei s-arăţi cât de skillos eşti), juma’ de ardei roşu (repetă după mine: ca-pi-a) şi nişte bulion (nu ketchup, ţărane !). La partea cu bulionu poţi să fii cu adevarat bio şi să decojeşi + toci propriile roşii, o să facă senzaţie. Îţi mai trebuie nişte ulei de măsline (mai de calitate aşa, să se vadă ca nu eşti vre-un zgârcit), sare, piper, sos de soia (este că d-ăsta n-ai ? marş la Mega Image şi cumpără, vezi că se gaseşte la raionul de chinezismeproduse etnice.). Îţi mai trebuie şi-o tigaie wok. Cum adica ce-i aia wok ? N-ai wok ?! Ia şi comandă de aici şi aşteaptă până-şi vine (asta dacă nu te grăbeşti, caz în care du-te la Metro, are acolo, 150 de lei. Ce, nu merită faraoanca 150 de lei ?)
Arunci un pic de ulei de măsline in tigaie şi-l laşi un pic la încins cât îi explici cu un aer important musafirei cum se va desfăşura procesul tehnologic. După ce simţi că s-a încins (uleiul, nu fii porc !) arunci puiul in tigaie, laşi 30 de secunde sa stea după care agiţi tigaia ca sa
Citeste mai departe ca-i interesant…
|
|
